cei 7 ani de acasa

S-a-ntors libertatea acasă

În primăvara blândă ce-n pace se-aşezase,
Se întorceau cu păsări plecate la-ntomnări,
Oştirile române şi răscoleau oraşe,
Eroii de la Plevna sub flori şi sub urări.

De Dunăre trec iute şi-n Giurgiu se opresc,
Popas cu rânduială şi slujbe pentru morţi.
Aici la frontieră o clipă îi cinstesc,
Pe cei ce-s duşi la ceruri să-i facă ţării porţi.

În Bucureşti e freamăt, c-aşa s-a poruncit,
Serbare să se facă şi-un arc să pomenească,
Fanfare spre Băneasa pe loc s-au rânduit,
Iar Prinţul Carol oastea aşteaptă să sosească.

Un murmur lung de-arame venea dinspre oraş,
Din Sărindar, din Bucur, Sânt Gheorghe, Bărăţie,
Trei sute de biserici, de clopote sălaş,
Stârnesc pe mic şi mare la sărbători să vie.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acasă

Toamnă târzie
la noi la Lipcani,
rece ca sfecla de zahăr.
Mă trezesc dimineaţa
cu toate lăicerele casei pe mine,
ostenit de greul lor colorat.
"Ma temeam să nu-ţi fie frig",
zice mama.
Vin rudele să mă vadă,
vorbesc în şoaptă afară
ca la priveghi,
sa nu-mi tulbure somnul
şi ţistuiesc pe cei mici
să fie cuminţi.
Mă aplec să le sărut mâna,
ele şi-o smulg îndărăt:
"Nu trebuie..."
ruşinându-se de pământul
de sub unghii şi din
crăpăturile palmelor.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub stindardul tricolor

Sub stindardul tricolor marea zbuciumă în valuri,
Sfânt, eroii odihnesc printre crucile din dealuri,
Cu cinstire îi slăvim, ei sunt cei ce-au scris istorii
Vitejind în grele lupte şi sfârşind în mari victorii.

Limba, straiul şi balada le-am primit ca moştenire
Şi le-om duce mai departe sufleţind într-o unire
Preaslăvind ce-naintaşii cu-a-lor piept le-au apărat,
Secerând orice duşman ce le-a vrut a fi furat.

Munţi, păduri, câmpii şi ape, toate-s bogăţii de preţ,
Stau aici de mii de ani în hotarul demn, semeţ,
Înfrăţite cu poporul au răzbit neîntinate,
Iar sub flamuri au mărit cu aleasă demnitate.

Ne revine datoria s-apărăm cei strămoşesc,
Trei culori iubim pe lume şi pământul românesc!

sonet de Sibiana Mirela Antoche din Tangoul dragostei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A, iubite, a

- A, iubite, a,
Mai spune-mi ceva,
Că mi-i drag să-mi spui
Ce nu ştiu, drag pui,
Că mi-i drag să-ascult
De dragoste mult,
Haide, spune-mi cum se
Iubesc păsările.
- O, iubito, o,
Cred că tot ca noi:
Copacii bătrâni
Acasă rămân
Ca nişte bunici
Cu puii cei mici
Care-n braţe-i leagănă
Până-i frunza galbenă.
Pe-urmă bat vântoasele,
Şi nu-i nici o pasăre,
Pe-urmă le cad foile,
Se-nvelesc cu ploile.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bancă

singură noapte şi zi
dimineţa plină de rouă
seara uscată de soare
asteaptă
să vină să se aşeaze
un el şi o ea
purtătoari de universuri
versuri
rânduri vesele sau triste
ei citesc
copacii de pe umeri
mulţi ani...
uitare în jos au
la cei de pe bancă
dar ei sunt...
trecători prin lume
şi totuşi lasă
pe banca bătrână
din sufletul lor ceva.

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, lume, tu eşti strâmbă...

O, lume, tu eşti strâmbă, nu vrei să faci dreptate;
Cei josnici au avere, au funcţii, au de toate,
Iar cei cu suflet nobil trăiesc în sărăcie
Şi-ndură ca cei josnici cu ei trufaşi să fie.

poezie de George Budoi din Poezii (23 februarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârstă

Moartea, deşi n-o văd, se ţine-aproape, pusă pe rele,
Invidioasă pe-al optzecilea an al vieţii mele.
Azi, i-aş da ultimii ani care mi-au mai rămas, binevoitor,
Pe unul din cei cincizeci care-au trecut cum trece-un nor.
Ah! Ea atinge tot ce există, nu stă pe A de B să îl distingă,
Dar, când îi propui un târg, refuză să-l atingă.

poezie de Walter Savage Landor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

You have the power don't leave us

tata e îmbrăcat în hăinuţele mele
când face pe el râdem împreună îmi da impresia că îşi
apreciază organoleptic fecalele sau le strânge în mâini ca pe un fel de argilă
după ce îl schimb preferă laptele de vacă refuză sânul matern
plânsul neînţeles şi nesomnul lui mai ales noaptea
trecerea revoluţionară de pe un picior pe altul să aibă
oare efectul unui vacccin anti-frică în gâtul posterităţii?
lucrez în şantierul naval e falimentat la 3 decenii de când mă angajasem
atunci îi mângai gardul
în pauza de masă sau în timpul liber
mai bat câte-un cui în pătuţul de fier odată finalizat
îl ridic pe umeri până acasă
ştiu că tata va bara prin plâns fulgerul lui dumnezeu chiar
dacă nu sunt supărat sau obosit şi nu-l pălmuiesc fundul
rămas pur de care creierele se ţin lanţ azi şi se întreabă de ce -chiar de ce?
ocup un post de şef la gold mă ofer muncitoresc neajutoraţilor nu privesc ceasul
aparţin generaţiei 56 în prezent am coloana vertebrală ca tulpina unei viţe bolnave
tata la cei 43 de ani se mândreşte cu forşa de spalier şi inimile familiei în el.

poezie de Dorina Ungureanu
Adăugat de +
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descătuşare

Până mi s-ar forma dinţii
Am făcut ce-au zis părinţii.
Mi-a plăcut, nu mi-a plăcut,
Bine, rău, dar am făcut...

Să mă laude vecinii,
Neamurile şi străinii
Că am purtare frumoasă
Şi... cei şapte ani de-acasă.

A venit pe urmă anul
Să atârn de gât ghiozdanul
Şi să mă duc la şcoală,
Să fac părinţilor fală.

Şi-am plecat zilnic de-acasă
Ca să stau zmirnă în clasă,
Să ascult învăţătorii
Şi-n lipsa lor, monitorii.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne vom urî, ne vom ierta şi vom uita...

Au trecut anii peste noi, străino...
Şi, deşi credem că te-am cunoscut,
Azi, realizez c-a fost doar timp pierdut.
"Du-te", tu, fiind, iar eu fiind "vino"...

Au trecut anii, şi-au trecut degeaba,
Cu investiţii ce nu-şi aveau rostul.
Au trecut ani, pe lângă noi frumosul...
Din noi, rămânând doar cocioaba.

Au trecut ani, lăsându-ne pustii
Şi vor mai trece şi-alţii, din păcate...
Vor trece peste răni nevindecate
Şi nu ne vom putea adăposti...

Vor trece ani punându-ne în faţă,
Tot ce a prins, urât, viaţa din noi...
Vor trece ani, aruncând la gunoi,
Tot ce am investit fără speranţă!

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (19 ianuarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!