cei 7 ani de acasa

Crăciunul la români

Doamne, câtă fercire simt în suflet de Crăciun
Când, în jurul mesei mele, pe toţi cei dragi îi adun
Când, cu toţii împreună – copii, părinţi şi bunici,
Cu ai noştri dragi prieteni, cu vecini şi cu amici
Colindăm şi pân-la ceruri se-aude al nostru cânt
Şi parcă simt cum coboară Raiul pe acest pământ.

Bradul, cu a lui mireasmă, ne îmbată şi ne-ncântă.
Este seara de Ajun –seară magică si sfântă
Masa e îmbelşugată, sufletul ne e curat,
Parcă tot răul din lume, astăzi, l-am înlăturat.

Să uităm de supărări şi griji, să ne bucurăm
Şi pe cei în suferintă, cu drag, să îi ajutăm
Din puţinul ce-l avem şi lor să le dăruim
Şi, uniţi în fapte bune, acum, de Crăciun, să fim!

Magică e sărbătoarea sfântă a Crăciunului
Şi, Doamne, cum răscoleşte sufletul românului
Ne e dor de cei plecaţi peste mări şi peste ţări

[...] Citeşte tot

poezie de Angela Marinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplată târzie

Când lucrezi în cercetare,
rodul muncii nu-l culegi
decât dacă ai răbdare,
săptănâni şi ani întregi.

După mai mulţi ani de zile
munca ta e-încununată,
cu un Oscar pentru tine,
care-l primeşti drept răsplată.

poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi, cei educaţi

Cutii goale de conserve..
Bat în tepuşele de gard
Ulcica pare un bastard
Printre minţile trândave!

Lăuze de la academii
Ce-mi importă sodomii
Pe iile călcate-n slină
Uitând Mioriţa-n tină...

Ucigându-ne datina
Străbună-mi şi cetina...
Pentru un pumn de arginţi
Scrişi-n toacă, blestemaţi!

De cei în urmă lăsaţi
Fără rădăcini-n opinci
Colinde pentru bunici
Voi... cei, cei mai educaţi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La 84 de ani, Samuel Bellow, laureat Nobel pentru literatură, a avut o fiică cu Janis Freedman, cea de-a 5-a soţie a sa, cu 43 de ani mai tânără ca el (pamflet)

Nu contest că a avut-o,
Eu contest că a făcut-o:
Cred că un alt muritor
Are dreptul de-autor...

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (1 aprilie 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărire-ntru cele-nalte

Mărire-ntru cele-nalte
Toate stelele să salte,
Salte cerul şi pământul
Să laude tot cuvântul.

Această zi preasfinţită
Şi sărbătoare slăvită
Vă dorim ca să vă fie
Întru mulţi ani cu bucurie!

Întru cei de sus mărire,
Pe pământ împăciuire!
La toţi oamenii să fie
De acum până-n vecie!

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Doamne, Te iubesc nespus,

şi aş fi tare întristată

acum, pentru timpul dus,

dacă n-am fi laolaltă.

Mi-a trecut al vieţii rost

copiii, mari, au crescut,

fă-mă, Doamne, cum am fost,

ca s-o iau de la-nceput.

Priveşte, Doamne, la noi

cei cu amar de ani în spate

[...] Citeşte tot

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De prea mulţi ani

De prea mulţi ani

oasele răbdării mele
au început să se-ndoaie.
Sunt o pacoste
pe capul materiei moarte
din care nişte iluzii
le-au facut atele.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată la cincizeci de ani

Se scutură vârsta ca norul de ploaie
Şi scapără flamă din cioburi de stea,
Cănd ani se adună ca scaii pe oaie,
În mintea, în cârca şi-n inima ta.

Se umple paharul mai mult de jumate,
O singură dată la cincizeci de ani
Şi punctul se pune la capăt de fapte,
Ca semnul de carte în teancul cu bani.

Odată la cincizeci de ani se aprinde
Să ardă lumina din timpul trecut,
Te uiţi la fitil până unde se-ntinde,
Dar vezi numai umbra răspunsului mut.

Observi cum încet gălbeneşte dantela
Pe masa tăcerii sub vas de rubin,
Iar buzele-şi gustă paharul acela,
Ca nobilii struguri savoarea din vin.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele îmi ard în gură

Nu-s tânăr Doamnă totuşi ard
chiar dacă-i frig şi nu-s acasă
că mi-ai întins pielea pe gard
să vezi ce naiba o să iasă

Chiar dacă-i frig şi nu-s acasă
aripile-s mereu la mine
dar ţie Doamnă nu-ţi mai pasă
când pe obraji îmi curg rubine

Aripile-s mereu la mine
că mi-ai întins pielea pe gard
n-ai niciun pic zău de ruşine
nu-s tânăr Doamnă totuşi ard

Chiar dacă-i frig şi nu-s acasă
scântei şi fum tot o să iasă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 ianuarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te...

fereşte-te de cei ce-ţi cântă difirambe
încrucişate pân-la ultima octavă
de cei care mereu te învelesc în stambe
şi te ridică brusc în cea mai lungă slavă

fereşte-te de cei care admişi aproape
se gudură fără temei pe lângă tine
că dac-ar sta ceva de viu să te îngroape -
un om ar fi şi nicidecum un câine

şi mai fereşte-te de cei cu apa-n gură
cu buzele subţiri şi alcaline
să ştii - te vor lovi pe sub centură
iluziile tale. Dar străine...

poezie de Iurie Osoianu (6 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!