+sun +tzu +munti

* * *

cafeneaua din munţi,
unde mergem noi doi.
el a venit la o cafea,
Probabil acum
înotând prin zăpadă...
iar acel bătrân e stăpânul,
la fel ca anul trecut
stă separat
citind ziarul...

poezie de Stanislav Li, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt atâtea...

Sunt atâtea stele,
Pe Ceru-nalt şi Sfânt,
Şi toate poartă nume,
Ca omul pe pământ.

Sunt atâtea ape,
Cu trainicele punţi,
Şi cărări ce duce,
Prin păduri şi munţi.

Sunt atâtea-n lume,
Încă de-nvăţat,
Învăţături bune,
Ce-n cărţi s-au păstrat.

poezie de Stelian Daniel
Adăugat de Stelian Daniel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata morgana

prin sufletul tău zburdă căprioare de aer,
înfloreşte sângele voinicului
pe pajişti.

îndrăgostit fără aripi,
mă înalţ cu gândul pe munţi
pentru tine prinţesă a pădurilor de zadă.

râuri cu văi curg printre dealuri,
n-am timp s-ajung în câmpie
unde înşelătorul miraj răsturnat în apă
apare din lanuri de aur dincolo de orizont.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (26 iulie 2017)
Adăugat de Llelu Nicolae Valareanu(Sarbu)
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ieşirea din corabie

Potopul a venit deodată,
Neaşteptat, dar mult vestit.
În ziua-aceea păcătoşii,
Târziu, în valuri, s-au căit.
Din milioanele de oameni,
Opt suflete au fost salvate
Printr-o credinţă umilită
Ce zilnic i-a condus la fapte.

Peste oceanul nesfârşit
Care-nghiţise munţi şi case,
Numai ei singuri au plutit,
Purtaţi pe aripi luminoase.

poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Lili Shionemann

În văi adânci, pe munţi înzăpeziţi,
Vedeam eu chipul tău,
Pe norii lunecând grăbiţi -
Cu ochiul inimii – mereu.
Au nu pricepi, iubita mea,
A inimilor rugă,
Că dragostea zadarnic vrea
De dragoste să fugă?

poezie celebră de Goethe, traducere de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sus în curtea cea domnească

Sus în curtea cea domnească,
La domnia din Bârlad,
Şade tânăr domnul Vlad ­
Sub căciula-i ţurcănească
Pe-a lui umeri plete cad.

Astfel şade trist şi rece
La ospăţul luminat
Din domnescul lui palat,
Cu priviri crunte şi rece,
Cu-ochiul negru înfundat.

Faţa palidă şi tristă,
Manta-i neagră pe-umeri tari,
Faţa spână, ochii mari
­Astfel trece în revistă
Pe boierii lui cei mari.

Ici bătrâni ca iarna albă,
Munţi cu fruntea de arginţi,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu (1870)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XVI

Eram şi de-unde-acum s-aude bine
căzând ăst râu cum sună-ntr-alt ponor
ca zumzetul ce-l face-un roi de-albine.

Când iată-n goană trei, cu-acelaşi zor,
s-au rupt, fugind în pâlc de-o ceată care
trecea prin ploaia asprei cazne-a lor.

Veneau spre noi toţi trei cu strigăt mare:
– "Ia stai, tu cel ce după haina lui
din urbea noastră cea coruptă pare!"

O, ce de răni pe trupul lor văzui
şi proaspete şi vechi arsuri şi-urgie,
încât mă-ncrâncen chiar şi-acum când spui.

La glasul lor s-opri Virgil, iar mie
mi-a zis apoi: – "S-aştepţi pe-aceştia trei,
şi-i demn s-arăţi cu dânşii curtenie.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XVII

– "Vezi monstrul cel ce coada şi-o ascute,
spre-a trece munţi şi-a sparge-orice tărie;
o, vezi pe cel ce-ntreaga lume-o-mpute!"

Aşa-ncepu Virgil să-mi spuie mie,
iar fiarei printr-un semn i-a spus: – "Să sui",
la drumu-acel de piatră ca să vie.

Şi-acel scârbos al fraudei chip, văzui
c-a scos, venind, întregu-i trunchi afară,
dar nu şi-a tras pe mal şi coada lui.

Un om în toate just putea să-ţi pară
din tot aspectul blândei sale feţe,
ci şarpe-ncolo-ntreg această fiară.

Flocoase două brânci, şi noduleţe
avea pe piept, pe coaste şi pe spate,
şi multe-apoi rotiţe-n mii de feţe.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stropi de ploaie

Dau năvală stropii-n văi
Biciuie copaci şi căi
Şi în piept de stâncă-oval,
Sună calcaru'-a metal.

Dintr-o negură din cer
Unde stele-albastre pier,
Nori de ploaie se armează,
Zarea fulgere-o brăzdează.

Prin pădurea înverzită
În al ceţii sân dosită
Stropii reci fără cruţare,
Şterg a păsării cântare.

Ploaia deasă-o să rămână
Peste tot acum stăpână
Pe ogoare, munţi şi văi,
Se dezmaţă stropii săi.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A patra dimensiune a timpului

Se certau pirul şi grâul
Pe marginea râului;
Unul că e neam cu râul,
Altul neam al grâului.

Se certau pirul şi râul
Pe marginea grâului;
Unul că e neam cu grâul,
Altul neam al râului.

Văzând că-s ca şi cum nu-s,
Mândra şi-a pus fusta-n brâu,
Trăgându-şi poalele-n sus
Când a trecut prin pârâu,

Prin mine, prin pir, prin grâu,
Doar cu visul ei s-a dus...

Alergând prin munţi şi văi,
Doar cu visu-i s-a-ntrecut,

[...] Citeşte tot

poezie de Marius Robu din Aproape alb (14 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!