Poezii despre charles baudelaire, pagina 21
Inima care râde
viața ta este viața ta
nu-o lăsa să fie îngenuncheată în mocirlă.
stai de veghe.
sunt multe uși deschise.
există o lumina undeva.
s-ar putea să nu fie foarte strălucitoare dar
ea învinge întunericul.
stai de veghe.
zeii îți vor oferi șanse.
cunoaște-le.
profită de ele.
nu poți înfrânge moartea dar
uneori o poți învinge rămânând în viață.
și cu cât înveți să faci asta mai des
cu atât va fi mai multă lumină.
viața ta este viața ta.
cunoaște-o cât timp o ai.
ești nemaipomenit
zeii așteptă să se bucure
de tine.
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
așteptând moartea
ca pe un pisoi
care-o să-mi sară
pe pat.
îmi pare atât de rău
pentru nevasta-mea
o să găsească
trupul ăsta
țeapăn
alb
o să-l scuture o dată
apoi poate
încă o dată
Hank!
Hank nimic.
nu că o să crăp
mă îngrijorează,
nevastă-mea
singură cu grămăjoara
aia
[...] Citește tot
poezie celebră de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vântul de miazăzi: Binecuvântarea unui pescar
O, binecuvântate tobe de la Aldershot!
O, binecuvântat tren alergând spre sud printre coline!
O, binecuvântat, binecuvântat clopot!
Toate profețind ploaia care vine!
O, binecuvântat cuc, din dreapta-mi îți strigi cântul!
O, binecuvântat pahar spart, semn de noroc!
O, binecuvântat acoperiș de nori răcorind pământul!
O, binecuvântată iarbă verde, flori de siminoc!
O, binecuvântat vânt de miazăzi, fluierând în zori,
Strecurat printre copaci șerpește!
Mă voi scula dis-de-dimineață pe la cântători
S-aduc
Acasă, proaspăt,
Pește.
poezie de Charles Kingsley,1819-1875, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viață ideală
O încăpere caldă, cu făclii,
Cu mese-ntinse, cânturi de ghitare,
Cu flori, parfumuri, fum, tutunuri rare,
Plăcute conversații, nu orgii.
În primăvară, roze, liliac,
Iar vara, iasomii, garoafe, tei,
Ce umplu noaptea parcuri și alei.
E zgomot? Visătorii se retrag...
Bărbații, toți, numai de viță-aleasă,
Familiari ai muzelor. Și pură,
Prezența feminină, fără ură,
Cancanuri, doar lumină grațioasă.
Te-ar duce gândul printre ondulări
De rochii, brațe, flori și evantaie,
Bogate bucle negre ori bălaie,
La veacuri stinse-n depărtate zări...
poezie de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspecte cromatice
melancolică în galben romantică în verde
sentimente ce mă duc în zări îndepărtate
candoare planantă care-n soare se pierde
sete maladivă de zbor spre libertate.
am absorbit în mine fericiri albastre
vise roz am propulsat în univers
gânduri sporesc ca mușcatele-n glastre
încoronând iubirea cu corole de vers.
trăiesc viața intens până dincolo de devenire
toată simțirea mea mângâie stele azur
trăire profundă cu lumini în privire
lacrimi care limpezesc pulberea de lazur.
aș vrea să fiu mănunchi cu raze de iubire
să mă înalț în ritmuri ca Charles Aznavour
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La o artistă
prieteno, dormi liniștită cu capul pe perna mea
iar eu voi sta să mă uit la tine
ne-am jucat mult timp unul cu altul
sticla de vodcă e la jumătate iar noaptea e-n toi
țigări mai ai doar vreo două
ce a fost cu tine haios și ce a fost sexual
și discuțiile deștepte și filmele de la biblioteca franceză
sunt ca un anotimp încheiat
tu vei avea alți iubiți
eu voi scrie alte poezele
dormi liniștită pe perna mea
prieteno
mă-ntreb dacă pieptul tău băietesc
ca al mulatrei lui Baudelaire
se va mai suci vreodată spre mine
mă-ntreb cum te vei purta mâine la gară
știi tu ce e lumea?
n-ai să știi niciodată, nici eu n-am să știu
o să târâm valiza pe roțile pe caldăramul peronului
și dupa asta vom coresponda pân'la vară
[...] Citește tot
poezie de Mircea Cărtărescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Tu ce faci acum
Atunci când ai plecat eu am ramas un pic "senil''.
M-am pierdut, hai să recunoaștem, m- am pierdut pierdu-te...
Si tu?
Ah!.. Nu, scuză-ma, eu nu te-am întrebat dacă și tu ai suferit,
Era un ce mai faci, chestii din astea...
pe scurt, un ce faci acum?
Ce faci acum, acum si chiar acum, ce faci chiar acum?
Nu-mi pasă ce faci în viață, eu nu mai sunt în viața ta, ce crezi că-mi pasă?...
Cu siguranță faci atât de multe lucruri frumoase,
dar pentru mine contează acum, acum îmi pasă...
Acum, chiar acum în acest moment.
Pentru ca eu acum mă gândesc la tine făcându-mi rău...
poezie de Charles Bukowski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
versuri foarte sensibile de CHARLES BUKOWSKY...
15 iulie 2021
E Ziua Aviației și chiar
Dorim să o serbăm precum se cere ;
Românii și americanii iar
Se-nalță-n aer cu elicoptere.
Cu repetițiile dau rasol
Și survolări fac rând pe rând pe cer,
De-aceea, fix în Piața Charles de Gaulle,
Aterizează... un elicopter.
Poliția, blocând o-ntreagă stradă,
Să nu se - ntâmple vreun accident,
Mașini în șir făcut - au coadă,
Deși aici nu este Occident.
Esențialul, tocmai se uitase:
Era american elicopterul
Și - n giratoriu el aterizase;
Este nasol, așa îmi spune flerul.
[...] Citește tot
pamflet de Carmen Cristina Ștefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-ți mai face inima?
în perioada celor mai grele vremuri
pe băncile din parc
în pușcării
sau trăind cu
curvele
am avut mereu această mulțumire
n-aș numi-o fericire
care era mai mult un echilibru
interior
o acomodare
la orice se întîmpla
și care îmi era de ajutor în
fabrici
și atunci când relațiile
cu fetele mergeau
prost.
m-a ajutat
pe vremuri de război și de
mahmureală
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A doua zi
Cu câte-o floare, câte-o damă,
Cu câte-un foc ori un absint,
Te mai distrezi din timp în timp,
Jucându-ți rolul într-o dramă.
Pe frig, în verde irizează
Absintu-un suflet afumat.
Iar florile ce i le-ai dat
În iarnă, dulce-l parfumează.
Apoi sărutu-l nu-ți mai place,
Doar a durat un anotimp.
Și vin trădări, și trece-un timp,
Și-amorul singur se desface.
Arzi flori, scrisori, și vine rândul
Să-ți dai și ție însuți foc.
Rămâi - când scapi, când ai noroc -
Doar cu sughițul, cu absintul.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!