GRI

Neant

Doar florile mai adună
Lumina!
Tristeţea e gri,
lacrima incoloră,
timpul e fum şi cenuşa-i uitată,
omul, neant.
Neant, viaţa toată!

Gândul e roşu
Cum roşie-i zarea!
Albastru răsare uneori, cerul.
Sângele cheamă la el
depărtarea.
Afla-vom vreodată luminii,
misterul?

Sămânţa
în galben s-a-nveşmântat.
Embrioni verzi
mai germinează pământul.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta toamnă!

Atâta toamnă se-ascunde în mine,
Că sufletul a devenit ca o cumpănă –
Prolog al lacrimii pe altarul de suflete.
Atâta vânt mi-a cutreierat în inimă,
Că roşul carmin al inimii
S-a risipit pe cerul
Cu miros de nucă şi scorţişoară.
Sunt o cumpănă de fântână, da,
Părăsită de ceasuri şi stele,
Singură, plângând, desenând
Imensitatea de smoală
Sub dunga gri a tăcerii,
La frontiera unde
Necunoscutul din mine
Evadează pentru a fi om.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt

O viaţă-ntr-un oraş select,
O piesă într-un ceas defect,
O aripă pe-o pasăre măiastră,
O lacrimă-ntr-o mare lină, albastră.

Un peşte mic într-un ocean imens,
Un fluture-ntr-un mare univers,
O frunză verde între-atâtea aurii,
Un mic copac într-o pădure gri.

O mică piatră pe-un munte dezgolit,
O mică viaţă, un câine slab, rănit.

Cum aş putea
S-ajung să mă cunosc?
Să ştiu mai bine
Ce sunt şi ce am fost.

poezie de Bianca Marc
Adăugat de Bianca Marc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă cunosc

de undeva îmi spun cu voce şoptită
după ce mă uit într-un ciob
de oglindă discret afumat cu ţigara
fumată seara la întâlnirea cu luna
pe balconul plin cu scrisori
de dragoste pe care le-am scris
cu sârgul unui îndrăgostit
dar neexpediate din n motive
îmi netezesc părul ce se zbârleşte
şi pot să jur că nu mă recunosc
după ce mă privesc într-un ochi
de apă lungit pe asfaltul gri
la picioarele ei mici cu tocuri mari

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trepidant

Aleargă ziua după noapte
Se-mpiedică in ceaţa gri,
Autostrăzile sunt pline,
Asfalturile cenuşii.

Tramvaiele in lungi coloane
Alunecă sub fire, bolţi,
Metrou scăldat e in neoane
Miriapod cu multe roţi.

Si trepidant pulsează viaţa
Pe paliere diferite
Acoperă cu zâmbet faţa
Chiar florilor ce-s ofilite.

Departe satu-şi duce tihna
Cu veşnicia lui in stup,
O nouă zi, altă lumină
Din cer si din pământ erup.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernală

Iarna a nins din nou zburătăcindu-şi fulgii
şi ostoindu-şi trupul străveziu,
s-a-ntins pe câmpuri să se odihnească
în aşternutul moale, până mai târziu.

Vibraţii iuţi din vântul cel sălbatic
se-aud urlând prin vechile cotloane
şi atârnând uitată pe o creangă
o frunză se izbeşte de obloane.

Totul e gri în cer şi pe pământ
şi parcă frigul a intrat şi-n mine...
doar ceaiul cald, cu-aromă de lămâie,
mă face să zâmbesc, gândind la tine.

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresie

roşu...
în bucătărie,
pe gresia albastră,
o pată de sânge.

sânge...
în baie,
în cada de fontă,
picură rosu.

iubire...
în suflet,
pe cerul gri,
un soare palid.

moarte...
în cimitir,
pe crucea de marmură,
picură ploaia.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurelian Nicolaică (septembrie 2008)
Adăugat de Aurelian Nicolaică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceri albe

(ne)generaţia rostului
umbra albă
suspinele regilor
suspinele împăraţilor
o minune gri între felinare
acest el care ne doare
ca piatra stropită din piaţă
cu paşi de lacrimi
şuvoaie de sfinţi
trecând strada
trecând eternitatea în mintea noastră
acest eu care nu ajunge
perna unei păsări nehotărâte
suspinele regilor
suspinele împăraţilor
pe jilţ admirând
spaimele valurilor mării

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jurnal

sunt trufaşă, aparent puternică
un os de elefant pe o ceaţă gri
puţin zâmbet
multă uitare
cer
undeva am toate morţile puse deoparte
şi dacă aş fuma
fumul meu ar duce în sus mesajul
dar nu fumez
uneori nici nu scriu
uneori nici nu trăiesc
uneori nici nu sunt
doar un alter ego al vreunui sinucis
doamne, cu un fular
în bucătărie
era iarnă
la tg. mureş ningea
la fel pe geamul lui mic

poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noiembrie

Noiembrie este perla gri a anului,
trecerea subtilă dintre luna octombrie,
caldă şi pastelată, şi luna decembrie, albă şi rece;
luna când frunzele, într-un tangou lent, cad
în volte-alintate, luna când formele copacilor sunt revelate.
Luna când pământul, pe nesimţite, se trezeşte
şi-şi întinde membrele dezgolite,
dezvăluind puterea-i încăpţânată, de neînvins –
înainte de a se cuibări încetişor în iarna care vine.
Noiembrie este secret şi tăcere.

poezie de Alison Uttley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!