Poezii despre spirit, pagina 20
Versuri aurite
Om! - cuget liber! - oare te crezi singura minte
În lumea asta unde irumpe viață-n toate?
Sălașul forței tale e doar în libertate
Iar universul nu ți-e izvor de-nvățăminte
Respectă-n orice fiară acel elan fierbinte -
Vieți palpită-n floare, Naturii-ncredințate;
Sunt tainele-nsoțirii în pietre încrustate:
căci totul e sensibil. Și totul te cuprinde!
Ferește-te de ochii din zidul fără semne:
De-a verbului magie materia e pătrunsă,
Deci nu ți-o fă părtașă decât la rosturi demne
În orice lucru zace Divinitatea-ascunsă
Și, ca un ochi ce-apare de sub pleoapa ovală,
Din orice miez de piatră un spirit pur exală.
sonet de Gerard de Nerval
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maestrului Nicomah, la vol. "Genoveva de trabant", lansat la Craiova
Să vii, maestre, iar la noi
Când alt volum va fi să scoți,
De vrei ca să ne faci eroi,
Aici ne vei găsi pe toți.
Te așteptăm, se înțelege,
Dacă picioarele te țin,
Primindu-te ca pe un rege,
Că doar la noi ești membru plin.
În inspirații de ai parte
De dame emanând parfumuri
Să scrii iar carte după carte
Și să ne ții mereu pe drumuri.
Cum suntem pricepuți la glume,
Câte-un volum dacă ne lași,
Vom face-aprecieri postume
Ca și la marii-naintași.
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică din Un ficior de plai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngroziți de mistic
Îngroziți de mistic
Se-ascund sub eres,
Pun voal euristic
Pe propriu interes,
Vorbind imagistic,
De-ezoteric des
În calcul lingvistic,
Să producă stres,
Stresul antihristic,
Sporind cu succes
Spre-un apocaliptic
Și groaznic proces
De tip enigmistic
Cu subînțeles,
Acut, paroxistic...
Ce curge-n exces
Pe fluxul logistic
În curs de deces.
În context neologistic
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul și marea [L'homme et la mer]
Om liber, marea veșnic o vei iubi plenar!
Marea-i oglinda ta; la suflet poți privi
În curgerea eternă a undei sale vii,
Căci hăul tău din spirit nu-i mai puțin amar.
Îți place să plonjezi în chipul reflectat
Și să îi mângâi ochii, și să îl strângi la sân,
Ca inima să uite de-al ei tumult hapsân,
Distrasă de-acest plânset sălbatic, neînfrânat.
Și tu și ea sunteți discreți și-ntunecați:
Căci profunzimea ta, om drag, e nepătrunsă;
Iar bogăția ta, O, mare, stă ascunsă,
Când cu atâta zel misterul vi-l păstrați!
Și iată cum s-au dus ani mulți, chinuitori,
De când nu aveți milă și sunteți învrăjbiți,
Masacrul și omorul ce mult le îndrăgiți,
O, veșnici combatanți și frați necruțători!
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sarah Brown
Nu plânge, Maurice, eu nu sunt aici sub acest pin.
Balsamul din aerul primăverii susură prin iarba dulce,
Stelele scânteiază, privighetoarea cheamă,
Doar tu jelești, în timp ce sufletul meu se bucură extatic
În Nirvana binecuvântată a luminii eterne!
Tu, du-te la inima bună care este soțul meu
Și care mai suferă pentru ceea ce el numește dragostea noastră vinovată:
Spune-i ca iubirea pentru tine, dar nu mai puțin iubirea mea pentru el
Mi-a însemnat destinul că prin carne
Mi-am aflat spiritul și, prin spirit, pacea.
Nu există căsătorie în paradis,
Doar iubire.
poezie de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub diademe de lumini
prin perdele de lumini cerul îl zăresc
luna care veghează cu dragoste mare
mirobolante stele pe creștet strălucesc
ating sufletul meu cu o dulce chemare.
nu cred în pustiu nu cred în bezne
mirifice naturi mereu mă înconjoară
căldura razelor alunecă spre glezne
cu prana cerească - dorita comoară.
sunt ucenicul treaz până noaptea târziu
mi-e dragă servitutea pentru Isus Cristos
mă umple romantismul de poet candriu
îmbătată de lumină de elixirul gustos.
dragă îmi e viața cum drag îmi e să scriu
răspândind pentru semeni un spirit sfătos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
îți propui să nu te-mpiedici
și totuși o faci
dai vina pe caldarâm
un dorel a reparat strada
dumnezeu ție, sufletul
nu mai ești ca nouă
au veni lopețile să adune molozul
nici nu te mai interesează
unde se depun resturile
vin pescărușii să salveze
aparențele
între timp vecinii se ceartă
dintr-o voce ascuțită
ne hrănim pofta de bârfă
prea mulți țânțari
niciodată diluție corectă
toți spun că se fură
cine sunt toți?
îți propui să nu te-mpiedici
și te ajută alții
din spirit de echipă
[...] Citește tot
poezie de Ana Sofian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Făptură de om
Poți fi ninsoare. Pulbere fină. Rouă.
Târâitor ca omida. Atom ațipit. Dar păcat
Că ești orișicine, cum îți convine
Și numai făptura ta, de om, n-ai păstrat.
Poți fi ochiul al treilea, roata a cincea
Cum ți-i comod, surâzând tăcut,
În chipul tău de om, cu spirit sănătos,
Să te reții nu ți-a plăcut.
Și florile pentru iubită știi cât costă,
Facerea de bine arar o picuri din robinet,
Știut: nu te-a indigna a mea ripostă,
Nu te-a scoate din echilibru grija unui poet.
Tu, preocupat de tainice treburi, străbați
Toamnă ploioasă, prin glasul de copii,
Ți se rotește cântul vieții, vertiginos mânat
De mita pe care s-o iei nu întârzii.
poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mere și ciocolată de casă
mă insinuez într-o majoritate confortabilă
de înfometați de viață
și de iubire,
de diletanți în ale artei,
și în dragoste,
cum spuneai tu într-o iarnă asemănătoare
cu iernile copilăriei,
mâncând mere și ciocolată de casă.
bineînțeles că-ți făceam cadouri
de Crăciun,
eu voiam doar să mă iubești etern,
cadourile ți le ascundeam
sub brazii de lângă casă.
tu le căutai râzând prin nămeți
și-mi spuneai că încă nu înțeleg,
că iernile nu există într-adevăr,
sunt doar o stare de spirit,
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moment liric
se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist
printre litere bătătoresc o cale
pe unde înfloresc iriși de ametist.
mă energizez cu suc de portocale
urc pe un curcubeu cu spirit fantezist
se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist.
vinul de petrecere din argintii pocale
trezește extazul că să nu fiu trist
în piuă stelară strivesc nevricale
să nu slujesc cu gândul un anticrist.
se scurg în clepsidre picuri de vocale
versul prinde contur veselă că exist.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!