ofera scaun

Baladă

Trei panduri se întâlniră
În al Gorjului decor
Şi cu vervă stabiliră
Noi direcţii în umor.

Printre ei o "panduriţă"
Care îşi seduce fanii
Cu-un surâs de porumbiţă
Patentat recent de ANY.

Turburat de-apropiere
Şi gândindu-se la Eva,
La succes porni să spere
Multilateralul NEVA.

I-anima ca-ntotdeauna,
Tot mereu cuprins de zel
Şi-acordându-şi vesel struna,
Bravul GABI-CRISTINEL.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Deutsch
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focar de straluciri obscure

Strânsă într-un pumn, o viaţă,
Începe-n timp a dezvolta
Făclii de soare şi de gheaţă,
Trezit, un cuget medita.

Tangenţiale simţăminte, trezite şi ele,
Din iubiri lirice despărţite
Mai apoi reunite ca-ntr-un pastel de-acuarele
Mocnesc în renaşteri înăbuşite.

Îngustitate de factură egolatră,
Pe lângă care a venit indiferenţa
În lumea noastră mare în inimă de piatră,
Unde mentalul a cules numai corijenţa.

Să fii un om într-un nimic,
Ar fi să fii om mare…
Cum etichetă mare în produsul mic,
Oferă strălucire, dar fără valoare.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focar de străluciri obscure

Strânsă într-un pumn, o viaţă,
Începe-n timp a dezvolta
Făclii de soare şi de gheaţă,
Trezit, un cuget medita.

Tangenţiale simţăminte, trezite şi ele,
Din iubiri lirice despărţite
Mai apoi reunite ca-ntr-un pastel de-acuarele
Mocnesc în renaşteri înăbuşite.

Îngustitate de factură egolatră,
Pe lângă care a venit indiferenţa
În lumea noastră mare în inimă de piatră,
Unde mentalul a cules doar corijenţa.

Să fii un om într-un nimic,
Ar fi să fii om mare...
Cum etichetă mare în produsul mic,
Oferă strălucire, dar fără valoare.

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenete triste

vântul împrăştie nouri de capricii
ploaia furibundă se-apleacă peste noi
de-ar putea să spele negrele vicii
drumuri cu probleme pline de noroi.

ţară de suspine ce umplu ospicii
cu şatre nomade ce trec în convoi
zeii te conduc printre auspicii
eşti plină de lacrimi şi de nevoi.

o rugăciune ţipă la hotarul fricii
speranţa silfidă se-ascunde în zăvoi
soarele gliei mai oferă servicii
iubirea care leagă unul cu doi.

între ramuri blânde se cuibăresc cucii
îşi cântă amarul la abătut oboi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragedia mărului

În ziua a şaptea,
Când şarpele se odihnea,
Dumnezeu a venit la el,
Spunând: " Am inventat un joc nou."

Surprins, şarpele, şi-a holbat ochii
La interlocutor.
Dumnezeu a continuat: "Vezi acest măr?"
Îl strivesc şi, iată, cidru."

Şarpele a tras o înghiţitură bună
Şi s-a arcuit într-un semn de întrebare.
Adam a băut şi a spus:" Fii Dumnezeul meu."
Eva a băut şi şi-a desfăcut picioarele;

Apoi, a chemat şarpele şpanchiu
Şi s-au distrat pe cinste.
Dumnezeu a dat fuga şi i-a povestit lui Adam,
Care, în furia beţiei, a încercat să se spânzure în livadă.

[...] Citeşte tot

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de toamnă târzie

Arde focu-n sobă, frigul dă năvală
căţărat pe vântul năpustit din munţi,
te aşezi pe scaun, cu motanu-n poală,
stând la gura sobei, torsul i-l asculţi.

Şi priveşti tăcută flacăra urcată
printre lemne arse peste vechi tăciuni,
iar în hornul sobei parcă-auzi deodată
cum citeşte vântul mii de rugăciuni.

Te gândeşti la mine, cel rămas afară
ud în ploaia rece si bătut de vânt? –
am plecat de-acasă, vreau s-ajung deseară,
stând la gura sobei vraja să-ţi ascult.

Ah, ce vijelie!... casa ta-i departe,
nu zăresc pe nimeni, locul e pustiu,
cineva anume parcă ne desparte,
plouă-n duşmănie, s-a făcut târziu...

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâcuri, Ed. ePublishers, Bucureşti, 2018
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară de toamnă târzie

Arde focu-n sobă, frigul dă năvală
căţărat pe vântul năpustit din munţi,
te aşezi pe scaun, cu motanu-n poală,
stând la gura sobei, torsul i-l asculţi.

Şi priveşti tăcută flacăra urcată
printre lemne arse peste vechi tăciuni,
iar în hornul sobei parcă-auzi deodată
cum citeşte vântul mii de rugăciuni.

Te gândeşti la mine, cel rămas afară
ud în ploaia rece si bătut de vânt? –
am plecat de-acasă, vreau să-ajung deseară,
stând la gura sobei vraja să-ţi ascult.

Ah, ce vijelie!... casa ta-i departe,
nu zăresc pe nimeni, locul e pustiu,
cineva anume parcă ne desparte,
plouă-n duşmănie, s-a făcut târziu...

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Neagu din volumul de versuri Poeme peste timp
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o sferă calină

mă simt inspirată de aştri sublimi
să amplific zilnic gândirea duioasă
mă veghează în taină sacri heruvimi
iubirea lor de lume este contagioasă.

vibraţii sonore îmi pătrund în fiinţă
abandonarea-n muzica minunatului Bach
pasiune vitală intrată-n conştiinţă
freamăt ca stejarul în codrul valah.

iubesc viaţa îi savurez dulceaţa
exploatez la maxim tot ce îmi oferă
când zori îmi bat în pleoape dimineaţa
simt că plutesc într-o calină sfera.

convertesc în stimulente poezia
energie şi ardoare să cuprindă veşnicia.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sancta simplicitas

(unui om cuviincios)

Detaşat de trup
Sufletul cotrobăie prin
Atelierele dezordonate ale minţii
Printre sunete de ciocan şi valuri de fum
Tresari la surpriza mereu neştirbită
a durerilor trezite din beţia somnurilor

Pluteşte un are de rupere,
Un aer de zdruncinare
deasupra apelor termale ale sufletului,

să te descalţi,
căci este pământ sfânt,
pământ fierbinte
– acolo unde ţâşneşte focul pasiunii.
Nedesluşit,
în hieroglife antice,
Mutul din tine,

[...] Citeşte tot

poezie de Codruţa Corbei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necesitate înţeleasă a libertăţii

Dintre noi toţi aflaţi în dezbatere,
sunt câţiva care ascultă
şi restul care nu se aşteaptă la nimic,
cu tine mă menţin pe pragul dintre ei
înţelegător al confluienţei de interese.

Luminile bunului simţ se sting,
se aprinde discursul şi poate reuşeşte
să pună necunoscutul în cercetare,
dar e neverosimil,
tu judeci problemele şi ţi se par desprinse
de sub tălpile creatorului
fapt pentru care
te ridici deasupra lor şi explici
partea ta de rezolvare
pe care n-o mai amâni şi o ridici
la rangul de satisfacere a necesităţii
ce oferă deplina libertate de care e nevoie.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!