Toate rezultatele despre fulgere apoi tunet, pagina 20
Iz cerberic
Lupii mei, nebuni, albaștri,
Se hrănesc cu coasele morții
Neînchinați în fața sorții
Urlând fulgere temerari
De uneori coboară-ngeri
Să-și fluture aripile
Zburând doamnei negre, clipele
Ce le avea-nchise în coconi
Răsărind din ele zâmbete
Din lanțurile de plânsete
Cu răsuflări reci, cochete..
Ce le simt în spate parfumate..
Cu izurile cerberice
Pielii,.. de moarte salivate
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra
Umbra-mi tremură ca o frunză-n
Bruma toamnei...
Ce ai lăsat-o
In grădina iubirii
Născută-n primăvara
Fluturilor de nai din Mai,
Arsă-n furtuna trupurilor
Cu fulgere carnale
Tunete de șoapte-n
Curcubeie de iriși
Ce se priveau-n noapte
Cu focuri din paradis
Pe marea de cearșafuri
Unde au curs
Fluvii de sudoare
Ce zac acum ingheate
In buburuze roșii
Pe trandafiri albastri
A iubiri dintre noi...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încrederea în om
Poți să te-ncrezi în animale,
În fenomene naturale,
În apă, aer, foc și vânt,
În ceață, fulgere, pământ,
În luna schimbătoare, sori,
În norii veșnic mișcători,
În ploi de stele, semne-astrale,
În semnele zodiacale,
În horoscop, sucitul rac,
În vise, duhuri, iad, în drac,
În gheață, ger, căldură mare,
În soartă și în ursitoare,
În vin, în whisky și în rom;
Să n-ai încredere în om!
Căci omul e mai rău ca toate,
Te-njunghie chiar pe la spate.
pamflet de George Budoi din Omul și umanitatea în aforisme și epigrame (14 septembrie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Al pămîntului
Stau și ucid în liniște,
ființele rezistente ale melancoliei
Pe lupi mai întîi, apoi duhul
albastru,
pe jederi mai întîi, apoi mistreții
și rîșii.
Îi smulg încet
din maxilarul închipuirii.
Fără dinți oasele
par mult mai blînde.
Stau și ucid în liniște
și din ce în ce,
cerul din jurul meu
se iluminează
Iau apoi plugul
[...] Citește tot
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra băută
Am băut primul pahar
Apoi am băut al doilea pahar
Apoi tot setul de pahare
Am băut vitrina de pahare
Am băut oglinda, pendula
Și-am sughițat două secunde
Am băut apartamentul
grădina din spate
m-am băut pe mine
apoi mi-am pus dopul
băut
și-am băut un somn liniștit
la umbra mea băută...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre obiceiuri...
Sora Sfântului Ilie este furioasă...
Oare de ce?!
Poate că fratele său
A uitat să o invite la petrecere.
Sau poate că este furioasă
Pe furnicile cu înfățișare de oameni.
Biciuiește cu fulgere pământul...
Cu foc și apă omenirea adapă.
O vară capricioasă
Din care nu putem înțelege
Și nici deosebi
Vântul de șoapte,
Tăcerea de vuiet
Și noaptea de zi...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori îmi este suficient să scriu în gând
Trec. Trece o dâră. Adorm.
Eu. Azi. Mă transform.
Uneori îmi este suficient să scriu în gând.
Scriu în somn. Rând după rând.
Scriu și rescriu (de parcă aș număra oi).
Pe mine mă scriu. Așa suntem doi.
Uneori găsesc versul perfect. Îl notez.
Mă bucur în sine mea. Jubilez.
Apoi trec mai departe.
Liniștit. Iată un sentiment aparte.
Apoi adorm. Brusc. Așa cred.
Visez. Mă reped.
Liniștit e somnul acela târziu,
presupun (eu altul nu știu).
[...] Citește tot
poezie de Călin Hera (2010)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu sens giratoriu
Apoi
tăcerea
se umflă
Se umflă
se umflă
Până
atinge
Marginile
casabile
Ale
poemului
Apoi
poemul
Se
[...] Citește tot
poezie de Costel Zăgan din Interludiu (iunie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genialitatea se naște, însă trebuie descoperită, iar mai apoi aprofundată, ceea ce, de altfel, vine de la sine, căci geniului îi place să cunoască, să descifreze miturile omenești, pentru ca mai apoi, descifrându-le, să le dea un înțeles simplu și inteligibil.
Cristian Teleucă
Adăugat de Cristian Teleucă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vedere de pe peron
scriu riguros
precum un tren s-ar opri în câmpia
inundată cu stele
să-și afle călătorii,
pașii lor ar umple cu sunete peronul
asemeni unor fulgere ce ar brazda cerul petecit
cu nori,
între zidurile gării îmi văd duplicarea
eu cel ce vin, eu cel ce am fost,
respir în tabloul unicei sosiri
flămând de vise în luminile satului cu tăcerea alungată.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!