zi+la+zi+si+sacu-i+plin

Sufletul plin de iluzii

rutină paşnic globulară
un tribunal umplut cu graţii
la orele când conjuraţii
rostesc sentinţele la bară

îndur capriciile muzii
afronturile vieţii toate
duc bătrâneţile în spate
şi sufletul plin de iluzii

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către contra

Copil din flori al zăpezii

cu sufletul de viscol plin

frate de vers cu Arghezi

încep parcă totul cu amin

Cu sufletul de viscol plin

în vers cu flori de gheaţă

o duşcă din oala cu venin

şi-mi vine chef de viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (1995)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul holdei

Holdă-naltă aurie,
Unduieşti sub cer senin,
Trec prin preajmă, mă închin
Cu sufletu-ncărcat de bucurie.

Tot aşa aş vrea să fie,
Să ai spicul tot mai plin,
Holdă-naltă aurie
Ce unduieşti sub cer senin...

Dansezi sub bolta azurie,
Până vin secerătorii
Cu suflet plin de nostalgie
Şi te jertfesc pe piatra morii,
Holdă-naltă, aurie...

rondel de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Groază plăcută

Din acest vânăt cer ciudat,
"Plin, ca şi soarta-ţi, de blesteme,
Ce gânduri, om destrăbălat,
Coboară-n tine să te cheme?"

- Iubind tot ce-i întunecat,
Greu de-aşezat în loc şi vreme,
Eu ca Ovidiu alungat
Din raiul Romei, nu voi geme.

Cer sfâşiat, plin de ruine,
Mândria-mi se-oglindeşte-n tine!
Ţi-s norii dricuri care-n ele

Duc toate visurile mele
Şi în lumina-ţi prind să joace
Luciri din Iad, şi Iadu-mi place.

sonet de Charles Baudelaire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa cea lentă

Fără-ndemn intrăm în toamna
Cântecului plin de frică.
Nici o aripă de înger
Aerul nu-l mai despică.

Mâna spre pământ se lasă,
Pipăie-ntre ierburi rana
Larg deschisă. De sub pietre
Şerpi clociţi prelingu-şi zeama

Ce-o sorbim c-o poftă veche
Până mintea ni se strică.
Fără rost intrăm în toamna
Sufletului plin de frică...

poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog

M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia să-mi spui prietenul meu drag.
De ce mă scrii pe o coală de hârtie?
Şi nu mă ţii la tine în cap.

Şi i-am răspuns cu glasul plin de melancolie,
Ea este tot ce eu am mai sfânt.
De aceea o scriu pe o foaie de hârtie
Ca şi alţii să citească al meu gând!

Ea atunci m-a înţeles şi mi-a răspuns.
Cu un glas plin de bucurie.
Scrie -mă dragă poete pe ce vrei,
Dar să nu uiţi că eu sunt o simplă poezie
Şi lumea e plină de atei.

poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se fac fotografii din dirijabil al unui stadion plin de fani ai fotbalului sau al unui concert rock, ne facem o idee de cum arată 100 000 de oameni. Toţi ne gândim la Hiroshima ca cea mai gravă ucidere de oameni de către oameni. Aceasta a însemnat cam un stadion cu o capacitate de 75000 de persoane plin. În fiecare zi al fiecărui an, an după an, un stadion cu capacitatea de 75000 de persoane plin de oameni din întreaga lume pier din cauza foametei sau din cauzele efectelor secundare ale acesteia, în ciuda unei medii de 5% la nivel mondial surplus anual de producţie alimentară peste cantitatea de mâncare adecvată pentru toată populaţia lumii. Această ucidere zilnică de nevinovaţi face să pară mici crimele îngrozitoare de la Auschwitz.

citat din Buckminster Fuller
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie cu roze

Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt
Cădelniţări de smirnă îngemănate'n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.

Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie
În parcul plin de urne şi de melancolie.

Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfinţit,
Ca să renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle şi opale.

Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze şi urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale şi mai îndepărtate...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Astfel

Mă întorsesem strigând:
Unde este viaţa mea?
Doamne, ce-ai făcut tu cu mine
ca să-ţi mătur cu sufletul meu
natura lucrurilor.
De ce m-ai pus să-l văd pe arbor, doamne?
Şi, în genere, de ce m-ai dezrădăcinat,
făcându-mi picioare cu tălpi?
De ce m-ai blestemat să-mi fie
foame şi sete?
De ce te-ai logodit cu mine, doamne,
dându-mi dor de femeia mea iubită?
Hai, mori şi tu odată, doamne,
ca să fiu sigur că mor liniştit
şi nelogodit
şi plin de dor în sufletul meu
plin de dor.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viata din bucatele

Viata asta din bucatele
Te face sa alegi
Mai mult raul, decat binele
Si nici nu-ti dai seama cand gresesti...

Trecutul e vechi
Prezentul e infinit
Viitorul e plin de viziuni
Si ziua de maine sa terminat...

Ma chinuie un gand
Si incerc din rasputeri
Sa sper ca va dispare curand
Dar e greu sa nu mai iubesti...

Sunt plin de intrebari
Si nu gasesc nici un indiciu
Ma gandesc din rasputeri
Cum sa mai scap de-un viciu.

poezie de Claudiu Stratulat
Adăugat de Augustina Gorgan
Comentează! | Votează! | Copiază!