Serioase/triste despre zi la zi si sacu-i plin, pagina 3
Oare nu suntem noi emotivi, sentimentali? Sentimentalismul, emotivitatea nu reprezintă decât o formă de extindere a sinelui. A fi plin de emoţii nu este, evident, dragoste, deoarece o persoană sentimentală poate fi crudă atunci când nu i se răspunde sentimentelor sale, când simţămintele sale nu au o cale de ieşire, de împlinire. Un om emoţional poate fi provocat să urască, să se războiască, să măcelărească. Un om care este sentimental, plin de lacrimi pentru religia sa nu are de a face cu siguranţă cu dragostea.
citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un vechi tango
Un vechi tango şi dansu-ncepe lin
Cu paşii rari şi trupurile-aproape
Privirile duioase de sub pleoape
Au frumuseţea cerului senin.
Mi-e sufletul de încântare plin
Şi-ncearcă din visare să se-adape
Un vechi tango alunecă pe clape
La un pian ce cântă în suspin.
E adevărat sau numai o părere,
Doar clipele frumoase sunt tot rare?
Aleargă-n timp secunde efemere.
În universul cu a lui mişcare
Cu acel tangou cu dulcea-i mângâiere
Plin de tandreţe şi de-nfiorare.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Lumini de amurg
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de obiceiul vostru
Mi-e dor de obiceiul din Banatul vostru
De-aţi pune'n mână paharul cât mai plin.
E-un obicei frumos, pe gustul nostru,
Să simţi din plin că ai băut un vin.
În înserarea ce pe deal se pierde,
Să beau cu Roşca-un Cabernet de Recaş, gros,
Să simt cum sângele în mine fierbe
Ş-apoi să plec, nebun, încet, pe jos.
Cu un popas la Josu'n Topolovăţul Mare,
Unde să gust un vin, doar un pahar, în drum,
S-ajung apoi la Buziaş, în care
Să beau cu primăriţa-un Otonel plin de parfum.
Să mă opresc apoi la Teremia Mare,
Să beau cu Willy un păhărel de vin.
Se zice că-i uşor, că nu este prea tare,
Dar dacă-l beau, picioarele mă ţin?
[...] Citeşte tot
poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuţie!
Pegas
Un cal ce zburdă-n nostalgie
fără căpăstru, fără hamuri
Trecând c-o-ntreagă herghelie
Lasă în urmă stropi de lauri
Şi peste tot pe unde trece
Galopu-i ritmic se preface
În versuri care stau s-aplece
Cuvântul care încă tace.
Văzduhu-i plin de poezie,
De vânători pământu-i plin,
Mulţi prind un mânz, fără să ştie
Îi pun un ham şi nu îl ţin.
Tot versul greu se-gălbeneşte
Prins în căpăstru pe hârtie
Ce în cuvinte se doreşte
Un cal ce zburdă-n nostalgie.
poezie de Christian W. Schenk din Convorbiri literare (13 decembrie 2015)
Adăugat de Gheorghe Papuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-a-nseninat
S-a-nseninat şi iată
ce splendid asfinţit,
când inima deodată
râzând a-nmugurit.
O tandră adiere
în suflet mi-a pătruns
şi tristele-i unghere
cu chiot i-au răspuns.
Ce binecuvântare
a-ncins fiinţa mea
că dintr-odată-îmi pare
că m-am născut abia.
Destinul meu tresaltă,
surâde încântat
că în sfârşit de-o altă
lumină-s sărutat.
[...] Citeşte tot
poezie de Anatol Covali (6 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timpul războiului de secesiune al Statelor Unite, un nou club foarte influent se întemeiase în oraşul Baltimore, în plin Maryland. Se ştie cu câtă energie s-a dezvoltat instinctul militar la acest popor de amatori, comercianţi şi mecanici. Simpli negustori şi-au părăsit tehgheaua pentru a se improviza căpitani, colonei, generali, fără a mai trece prin şcolile militare din West Point; ei au egalat în curând în «arta războiului» pe colegii lor de pe vechiul continent şi ca şi ei, au repurtat victorii, risipind din plin ghiulele, milioane şi oameni.
Jules Verne în De la Pământ la Lună
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulceata viselor
Dulceaţa trăirii timpului meu ce este
ce a fost, dar a mai şi rămas,
îmi lasă ca azi întruchiparea mea să fie
un zbor, la orice pas.
Dulceaţa vremurilor ce au fost
are să vină înapoi, cu siguranţă,
chiar dacă e vorba de un iz necunoscut mie,
dar va fi totuşi plin de... speranţă.
Dulceaţa viselor din miez de noapte
îmi fac lucirea ochilor să fie
un jăratec plin de apă vie
A timpului ce astăzi mi-a rămas.
poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai gol, numai plin, numai tu...
între soare şi mine -doar tu
între lună şi tine- doar eu
între da şi desigur că nu
numai gol, când uşor, când mai greu
suflă vânturi din arid pustiu
pe furtuni de nisip treerat
între mort şi desigur că viu
numai plin, când mai lung, când mai lat
şi pe spuma din coame de val
care apele în cuie-şi bătu
eu plutesc înspre tine şi mal
numai tu când spre mine, când nu...
poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul
Cuvântul e atât de plin
De sens, că dă pe dinafară.
Precum o roză sau un crin
Care-n mireasmă se-nfăşoară,
Precum o roză sau un crin
Sub autista lor povară.
Precum o roză sau un crin
Care-n mireasma lor se-neacă,
Cuvăntul e atât de plin,
Încât a hotărât să tacă.
poezie de Eugen Dorcescu din revista "Orient latin", 4/2011 (26 noiembrie 2011)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul dumneavoastră, domnule Eugen Dorcescu, e atât de plin, încât, să tacă, ar săvârşi un delict! Am citit tot ce [...] | Citeşte tot comentariul
Clipe efemere...
Îmi plimb privirea sus pe cer,
Prin lanul stelelor ochioase,
Policandre luminoase,
Şi mă întreb, ca-n multe dăţi:
Unde eşti iubirea mea?
Unde îţi faci culcuş şi case?
Cât timp, să mai trag speranţă?
Că într-o zi vei fi a mea,
Soaţa bună, până la moarte,
În îmbrăţişări de stea.
Lunii pline nici nu-i pasă,
De-a mea crudă frământare
Şi îşi face încet cărare,
Printre stele vechi şi caste,
Ale nopţilor astrale.
Timpul toarce roluri multe...
Şi ne mângâie în vise,
Eu sub tâmple argintii
[...] Citeşte tot
poezie de Valeria Mahok (10 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!