Toate rezultatele despre stingherit, pagina 2
Dialog cu soldatul câinelui
.. pe Strada Independenței,
soldatul câinelui în pas de defilare,
cu kalashnikovul ruginit la spate...
ce hram mai porți, soldat,
de vreme ce România e complet dezarmată?
am rămas singuri, poetule, eu și câinele,
și ni-i frică, ni-i frică!
să mergem la un whischey, soldat,
i-am spus,
iar el a zâmbit, stingherit, și mi-a răspuns:
ai înnebunit, poetule,
ce-o să zică prefectul că ai băut un whischey,
cu soldatul câinelui?
... atunci, mi-a sărit muștarul și i-am strigat,
cu mânie literară: mă doare-n cot, ca să știi,
nu-mi pasă de prefectul tău comunist,
îl desfid, îl urăsc, sunt gata să-i dau peste bot!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăplugă
Sunt stăpân pe a mea viață
Numai eu știu s-o conduc,
Tot eu mă distrug pe mine
Și spre pierzare mă duc.
În luptă cel mai viteaz sunt,
Nimenea nu m-a străpuns,
Cel mai laș din a mea oaste,
Cel din urmă am ajuns.
Nimenea ca mine-n lume
De înalt nu a mai fost
Și-așa mic sunt între turme
Că n-am pe lume vreun rost.
Am făcut lucruri mărețe
De care mereu sunt mândru
Dar toate dintre acestea
M-au golit pe dinăuntru.
[...] Citește tot
poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărut de vers
Nu te cunosc, nu mă cunoști,
Dar când citești, pari a o face,
Nu poți ascunde după măști
Ceva ce-n suflet nu îți tace
Nu înțeleg, nu înțelegi,
De ce cuvântul te atrage
E un mister ce nu-l dezlegi
Ce din cotidian te trage
Fiori resimți fără regret
Bătăi de inimă-ți dansează
Valsând în gânduri de poet
Care iubește și visează
Cumva te pierzi în lumea lui
Ce-ți pare bună, împăcată,
Și deși taci, ai vrea să-i spui,
Că nu mai vrei să pleci vreodată
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu (11 iunie 2017)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire fără destinatar
Iubirea mea-i fără adresă
N-ai vrea să-i fii destinatar?
Hai, prinde-mi sufletul în lesă
Și nu-l lăsa să fugă iar.
Căci stingherit și ros de teamă
Mi-e sufletul copil proscris
Când mierea zilei se destramă
S-ar aciua la tine-n vis.
S-ar cuibări întru pojarul
Sânilor tăi ca două Luni...
Sorbindu-le, flămând, nectarul
Ar deveni prieteni buni.
Și răsfățată de șoptirea
Acestui suflet, dulcea mea,
Pe dată ți-ar răni privirea
Din crugul cerului o stea.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 10 comentarii până acum.