Poezii despre provocare, pagina 2
Bând vin (#2)
Calea a fost lăsată-n paragină o mie de ani.
Oamenii și-au depozitat inimile departe:
foarte preocupați să găsească o poziție convenabilă,
ei nu ating deloc vinul.
Dar ceea ce face traiul prețios
se întâmplă numai în această viață, iar această
viață nu ține mult niciodată. E o provocare
imediată, asemeni fulgerului. Acești o sută
de ani sunt un corn al abundenței: profită de ei!
Ce altceva mai bun ai putea face cu tine?
poezie de T'ao Ch'ien, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa-i c-așa-i?!
Viațai ca o anagramă,
Anonimă publicată
Într-o comedie-dramă,
Niciodată completată;
Viața e... așa cum este,
Fiecare cum o vede,
Ba un vis, ba o poveste
Și cu ea la drum purcede...
Viața este frumusețe,
Viața este provocare,
Instruiește-o cu tandrețe
Gata pentru înfruntare;
Poate fi o nebunie
Sau o umbră pe pamânt,
Ne e dată mie, ție,
Cu tot ce are ea mai sfânt
Vieții, eu i-am spus de bine
Tu ramâi s-o vezi cum vrai,
Nu-i totuna după mine,
Viața-i viață, traiu-i trai!
poezie de Vasile Zamolxeanu (3 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmos exuberant
Elogiu viu dedicat divinității
După reguli încă neînțelese
El sporește factorial
Din impulsuri interioare
În progresie expresivă
Reprodus în imagini
Se revelează silențios și enigmatic
Reflectă lumină în procent infim
Denotă în atitudine
Multă materie și energie neagră
Emană secvențe enigmatice
Deghizate în efecte stranii
Cu aspecte fastuoase
Peste limita cunoașteri umane
Greu de interpretat
În termeni plauzibili
[...] Citește tot
poezie de David Boia (28 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e poftă
Mi-e poftă-n dimineață... de iubire,
De prelungite-mbrățișări târzii,
De flăcările ca o împlinire
Ce toarnă în adâncuri... veșnicii.
Mi-e poftă-n răsărituri... de lumină,
De îndrăzneli șoptite și tăceri,
De nebunii, chemări, adrenalină
Ce picură în suflet... primăveri.
Mi-e poftă-n dimineață... de uitare,
De patimi regăsite și iertări,
De-un orizont abia ieșit din mare
Stârnind o avalanșă de-ntrebări.
Mi-e poftă-n răsărituri de răcoare,
De ploaie și atingeri care ard,
De curcubeul ca o provocare
Și de ce nu? de clipa de hazard.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile altor toamne
Miroase a pastramă-n mustării,
Scripcarii cântă ca în vremi apuse,
Se-aude chicot de femei seduse
Și provocare de palavragii.
În amintire totul e real,
Îl văd pe tata sărutând cobzarul,
Apoi cum își golește buzunarul,
Și gestul lui îmi pare imortal.
Aud vapoarele sunând prelung
E noapte. Văd luminile-n Silistra,
În așternutul răvășit, sinistra
Și lunga toamnă freamătă-ndelung.
Își pune văl de frunze violet
Și, rezervându-și ultima cutumă,
Alungă greierii stropind cu brumă,
Iar ei se-aud încet, tot mai încet!
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita blondă
Iubita blondă-i supărată,
N-a mai venit de săptămâni,
Spune că-i foarte ocupată,
Restu-s doar bârfe și minciuni.
Iubita blondă, mă traduce,
Vrea de la mine numai bani,
Nu știu ce fel de viață duce,
Dar eu nu pot, am niște ani..
Iubita blondă, vrea la mare
Și-n discoteci cere s-o duc,
Pe ring e foc și provocare,
Dar eu nu vreau, la balamuc.
Iubita blondă-i doar frumoasă,
Dar asta-i totuși... chiar puțin,
Simt că răbdarea, mă cam lasă
Și-mi torn, înc-un pahar cu vin.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Măcar rămâi
Măcar păstrează-n taină, adevărul.
Nepământean... și încă nenuntit,
E singurul ce știe despre mărul
Și șarpele... ce ți l-a oferit.
Iertările-s mereu... seducătoare,
Metafore... ascunse într-un vers
Ce caută sclipiri... nepieritoare
Și-un epitet, ce nu poate fi șters.
Măcar rămâi, tăcere sau uitare,
Ispita dulce-a nopților de vis,
Incandescentă ca o provocare
În care totul, totul, e permis.
Atinge-mă ușor și mă stârnește
Cu trupul tău felin și-nflăcărat
Când fulgeră afară și trăznește,
Mă scapă de minciună și păcat.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turnul (Sonet Tarot)
Fii pregătit, că a venit momentul
Să te confrunți c-o mare provocare,
Care-ți va răvăși complet prezentul
Chiar când credeai c-ai lumea la picioare.
Vei fi lovit de soartă cu putere
Și ce-ai clădit din greu, se va distruge
Ego-ul tău va geme de durere
Și inima în piept ți se va frânge.
Schimbarea este totuși necesară,
Căci azi trufia-n gheara ei te ține
Și posedând ce este în afară
Îți vei distruge sufletul din tine.
Când egoismul tău se prăbușește
Întreaga existență te slăvește.
poezie de Octavian Cocoș (26 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pat
În pat e raiul, se-nțelege,
Furtuni, metafore, risipe,
Pe care nu le poți culege
Fără acordul unei clipe.
În pat, fiorul este zâmbet,
Dezmăț febril și desfătare,
Vinul tăcerilor din umblet
Și ochii... ca o provocare.
În pat, pui visele pe pernă
Și trupuri ce empatizează
Cu viața, care nu-i eternă,
Ca și amanta ce trădează.
În pat se împlinesc destine,
Dispar regate, se-ntregesc
Și-un foc albastru, întreține
Plăceri... ce nu se definesc.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Magia serilor de iarnă
Ce magice sunt serile de iarnă
Și ce pufos... sărutul de alint,
Când pasiunile, încep să cearnă
Aluzii... pentru visele ce mint.
Se risipesc tăceri înspre uitare,
Privirea verde, caută spre vest,
Iar clopotele bat... a provocare,
Încinsă... ca o formă de protest.
Azi, ninge impecabil, în poeme,
Cuvintele par gri, ca un blestem,
Ieșit din ipoteze... și din scheme,
Din rame... secundare... și sistem.
Încă mai viscolesc, plăceri rebele,
Se scutură pe tâmple... și se-ntind
Pe trupul... ca o pulbere de stele,
La vremea neștiutului... colind.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!