ofta

Epitaf

Nu ofta văzându-mi piatra, dinaintea ei când treci ;
Prea puţin m-apasă doară somnul greu al morţii reci.
Căci de când eram ca tine pe pământ vieţuitor,
Sunt deprins să-mi placă somnul: eram veşnic senator.

epitaf epigramatic de Eugen Herovanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De paşti...

culegeam frunze de nuc pe care
bunica le punea la fiert şi vopsea
o grămadă mare de ouă
din când în când
îşi ştergea cu mâneca
lacrimile şi ofta...

viaţa m-a îndepărtat de sat

doar scrânciobul
de sub craca nucului putrezit
mai zgâlţâie liniştea
pe prispa veche un păianjen
urcă pe tristeţi
prin crăpătura casei se vede cerul şi
Dumnezeu cum se plimbă tăcut

Doamne, cât a mai iubit lumea
şi nouă sufletul!

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intrusul

Era tăcut, ofta din greu,
Şi nu puteam să îl alin
Pe-acel pribeag, acel străin
Ce se-ascunsese-n pieptul meu.

Mă chinuia prea mut. De ce?
Eu nu ştiusem cine-i el
Şi nu am bănuit defel
Că doare tare-atunci când e.

Nu am ştiut, când am plecat
Departe de privirea ta,
Că va veni şi va durea.

M-a răscolit, m-a invadat,
Mi-a pus în piept povară grea
Intrusul, dorul nechemat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa zicând, oftă din greu, ieşi din casă, fără să-şi ieie ziua bună, şi plecă supărat şi amărât ca vai de om! Şi mergând el bezmetic, fără să ştie unde se duce, după o bucată de vreme, oprindu-se într-un loc, i se întâmplă iar să vadă ceva ce nu mai văzuse: un om ţinea puţin un oboroc deşert cu gura spre soare, apoi răpede-l înşfăca şi intra cu dânsul într-un bordeiu; pe urmă iar ieşea, îl punea iar cu gura la soare, şi tot aşa făcea...

Ion Creangă în Prostia omenească
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După plecarea lui, blonda oftă prelung. De ce oare? Din cauza lui Rikky, sau din cauza colegului ei? Nici ea nu-şi dădea prea bine seama de ce, dar până şi părinţii ei prinseseră drag de tânărul comandant. Maria intră în camera cu acvarii, apoi în cea cu multe păsărele, în care, de obicei, stătea şi papagalul Rikky; acum acesta nu mai era acolo. În curând, mama ei i se alătură, domnul Stoica rămânând în sufragerie, pentru a mai studia aprobările obţinute.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde foi şi-o fragă

Frunză verde foi şi-o fragă
Răsai lună, răsai dragă,
Să se vadă prin livadă,
Să cosim pelin şi iarbă,
Să-i dăm calului să roadă...
Calul roade şi nechează,
Mândra plânge şi oftează.
Taci mândro nu mai ofta,
Că-oi veni şi mi te-oi lua:
Când o creşte nalba-n casă
Şi-o bătea cu floarea-n masă:
Când o creştr grâu-n tindă
Şi-o bătea cu spicu-n grindă.

folclor românesc, din satul Pinu, comuna Brăeşti, judeţul Buzău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multiple

când voi avea ce spune -am să tac
când n-oi avea ce spune- am să spun
şi chiar de mă veţi socoti nebun
eu pe sicriul vostru am să bat capac

şi când mă va durea eu am să râd
când fericit voi fi eu am să plâng
şi chiar de mă veţi socoţi nătîng
am să respect surâsul vostru hâd

iar dacă se va întâmpla să nu mai pot
nici plânge nici zâmbi şi nici oftă
să nu mai imputaţi şi altceva
nătîngului nebun nebun de tot...

poezie de Iurie Osoianu (19 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericita...

să stai aşa
numai aşa
uşoară şi grea
uşoară şi grea
ca fulgul de nea
ca raza din stea
să stai aşa
numai aşa

şi nu uita
şi nu mă uita
şi nu mai fi rea
şi nu mai fi rea
ca liniştea
ca pacostea
şi nu uita
şi nu mă uita

când vei pleca
când vei pleca

[...] Citeşte tot

poezie de Iurie Osoianu (17 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barbara Allen

În oraşul Scarlet, unde m-am născut
Era o fecioară mai blondă ca o stea,
Din pricina ei orice flăcău, ofta, ofta!
Barbara Allen o chema.

În luna mai când bobocii dau în floare,
Când mierla cântă şi cerul e-albastră peruzea,
Tânărul Jemmy Grove zăcea bolnav de moarte,
Fiindcă Barbara Allen nu-l iubea.

Au trimis un mesager s-o cheme-îndată,
Îşi simţea pulsul vieţii tot mai firav;
"Vino-îndată, stăpânul doreşte să te vadă,
Barbara Allen, stăpânul e bolnav."

S-a apropiat încetişor, încetişor;
Încetişor a tras deoparte,
Perdelele albe de la pat –
Vai, tinere domn, eşti pe moarte!"

[...] Citeşte tot

poezie de Autor necunoscut, Scoţia din Balada a fost tipărită prima dată în anul 1666, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amândoi împricinaţii se întoarseră la casele lor. Bogătaşul, lăudându-se că el are să ghicească, fiincă ce lucru poate fi mai uşor decât a spune că porcul său din ogradă este mai gras, deoarece stă slănina pe dânsul de o palmă; iară săracul plângea de potopea pământul, gândindu-se ca ce o să spuie el. Dacă ajunseră fiecare la ai săi, bogătaşul era vesel că are să-şi câştige pricina, iară săracul se puse pe gânduri şi tot ofta. Copiii se adunară pe lângă dânsul, se uita, dară nu cutezau să-l întrebe ceva. Începură şi ei a plânge; şi se făcu acolo la dânşii o plângere şi o jelanie de te luau fiori de milă.

citat celebru din povestea Fata săracului cea isteaţă de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!