neajutorat

Lăcomie

Avarii vor bani şi aur,
Alţii vile şi palate,
Ţie ce-ţi pasă, moarte,
Când le sfidezi pe toate!

Pe oameni îi coseşti,
Palatele lor rămân,
Şi'ntotdeauna eşti
Stăpână peste stăpâni!

Nu ai deloc milă
Pentru omul neajutorat,
Care caută prin topogane
Câte ceva de mâncat.

Harpagonii ţin tandemul
Cu înşelătorii şi strâng;
Toţi poartă cu ei consemnul
Zgârceniei, numai atât!

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina hoiturilor

Palatul ei este făcut din cranii.

Coroana ei este făcută din ultimele aşchii
Sărite din nava vieţii.

Tronul ei e un eşafod de oase, chinul lucrurilor
Spânzurate şi brancarda sfârşitului.

Mantia ei este noaptea ultimului sânge.

Regatul ei este gol –

Deşertul lumii, din care ultimul ţipăt
A zburat greoi, îndepărtându-se neajutorat
În orbirea şi-n tăcerea şi-n surzenia golfului

Întorcându-se, micşorat, mut,

Să domnească peste acea linişte.

poezie de Ted Hughes din "Cioara. Din viaţa şi cântecele ciorii" – Ted Hughes editura CORESI, ediţie 2022, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am devenit vegan în ziua în care am văzut un video cu un viţel născut într-o fermă de vaci de lapte. Puiul a fost târât de lângă mama sa înainte de a atinge măcar pământul. Viţelul neajutorat îşi întindea gâtul să îşi găsească mama. Mama se smucea după puiul ei şi a explodat de furie când fermierul a trântit poarta peste ea. A zbierat cel mai trist sunet pe care l-am auzit vreodată la un animal şi apoi a început să sape în pământ îngropându-şi faţa în placenta plină de noroi.

citat din James McWilliams
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Explicaţie

Nevasta mea m-a ajutat,
Să fiu poet neînsemnat...
În egoismul ei, mă vrea
Un maimuţoi de mucava,

Docil şi neajutorat,
Bun la prăşit şi la cărat,
Să cred în basmele-i păgâne,
Să mă hrănesc cu ce rămâne,

Să fac ce este indecent,
Să stau eu unde e curent,
Să vreau să fie vina mea,
Când pătimeşte ea ceva...

Şi cu atâtea trebi pe cap,
Mai iau din când în când un hap,
Şi-n stare de anestezie,
Încerc să scriu o poezie...

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transfigurare

strâng lacrimi în mine parcă-s o fântână
nu sunt vedetă nu sunt celebra divă
cred în Dumnezeu n-am fost nicicând păgână
vreau că speranţa să nu fie tardivă.

vreau plângerile mele să le ridic în faimă
suspinele să le transform în cântec
cu moartea în suflet să nu am spaimă
cu veselia versurilor să o spintec.

vreau lacrimile mele să oglindească stele
care pier pe cerul stingher şi neajutorat
din cuvinte ferme am făcut proptele
când lumini solare m-au transfigurat.

pe Calea Lactee apar ca o părere
melancolie violet pictată pe sfere.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost un soldat bizar, în faţa căruia comisia medicală a trebuit să mai reflecteze. Aceasta se vede foarte bine dintr-o fotografie făcută în ziua plecării mele în armată. Sunt înconjurat de părinţi şi "omama" (bunica). Curtea uriaşă ce se vede în spatele meu este plină de recruţi. Semăn cu un om neajutorat. Pantalonul ca un şalvar, vestonul cambrat pe talie, dintr-un material oarecare, urât, boneta pusă pe o parte - o încercare neîndemânatică de a-mi înfrumuseţa capul ras. Un băiat şters, jigărit, care s-a lăsat în voia soartei şi... nici inteligent, nici neinteligent.

Dimitar Korudjiev în Livada cu mierle (1988)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi sunt bolnav şi neajutorat, nu îmi pare rău că exist. Încerc eu să-mi pară rău, dar n-are sens. Ştiţi de ce? Pentru că eu constat, în mod evident, că exist. Ceea ce mă confiscă pesimismului de a mă autonega este evidenta existenţei mele. Omul care se sinucide n-a constatat că e om. N-a reuşit să intuiască existenţa sa. Să se trăiască pe sine. Eu nu mă pot sinucide - indiferent de starea mea, sănătate sau boală - fiindcă nu m-am făcut eu. N-am venit cu voia mea pe lumea asta. Şi nici n-am să plec de voie din ea. Ăsta este jocul fundamental al existenţei mele.

citat clasic din Petre Ţuţea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce există mame, care nu -şi cresc copiii
Şi- schimbul afecţiunii, oferă doar tristeţi?
De ce plângând de foame, în loc să te hrănească
Te-ntâmpină cu-n jalnic, nemeritat dispreţ?
De ce te lasă singur şi neajutorat
Făcând cu bună ştiinţă asemenea păcat?
De ce atunci cand pleacă, nici nu privesc in urmă
Ci vor numai sa scape, de parcă-ai fi o ciumă?
De ce cu paşii repezi, în sens opus se -îndreaptă
Măresc distanţa-n grabă, pe tine nu te-aşteptă?
De ce au privilegiul să se numească mame
Când ele sunt de fapt doar simple şarlatane?
De ce nu se gândesc la tine nici o clipă
Când pe această lume tu ei i-ai fost sortită?
De ce.... De ce.... De ce?

poezie de Ramona Kovacs (2019)
Adăugat de Ramona Kovacs
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cauza numărul unu a lipsurilor din viaţa ta este dată de lipsa de apreciere pentru ceea ce ai deja. Erai în fundul gol când te-ai născut, neputincios şi neajutorat. Tot ce ai primit, ai primit de la cei din jur. Iubire, mâncare, siguranţă. Chiar dacă au fost mai puţine decât ai fi vrut, ele trebuie apreciate. Pentru că aşa funcţionează mintea inconştientă. Toată puterea e la tine. Majoritatea oamenilor folosesc această putere uriaşă şi îşi dau singuri în cap cu ea. De asta sunt săraci, lipsiţi de iubire şi bolnavi. Şi-au adus singuri nenorocirea asupra lor, dându-şi singuri comenzi. Ai puterea de a-ţi rescrie destinul!

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori...

De câte ori am încercat,
Atâtea şanse-am spulberat.
Încerc mereu, sunt disperat
Să-i amintesc ce a uitat.

N-a mai vrut şi a plecat,
Într-un minut ea m-a lăsat.
Nimic frumos n-a mai durat
Şi-am rămas îndurerat.

După ea să fug am ezitat,
N-am putut, am îngheţat,
Oricat de mult m-aş fi luptat,
N-am putut, eram blocat.

"Ce să fac?" m-am întrebat,
Ce am vrut n-am realizat,
Am rămas neajutorat
Şi de durere torturat.

[...] Citeşte tot

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!