Poezii despre muncit, pagina 2
Au mormântul la răscruce
Au mormântul la răscruce
Cei ce-și curmă viața lor -
Crește-acolo-o floare albastră,
Floarea osândiților.
La răscruce-n noaptea rece
Stam oftând, muncit de dor -
Se mișca-n bătaia lunii
Florea osândiților.
poezie celebră de Heinrich Heine din Poezii: Călătorie în Harz (2000), traducere de Ion Bentoiu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Foaie verde, foaie rară
Foaie verde, foaie rară,
Am plecat străin prin țară,
De pe malul Jiului,
Să-mi cânt jalea dorului...
Doamne, Doamne, ce destin!
Cânt cu slovele de foc,
C-am muncit și n-am un strop,
Dar am prunci înalți ca bradul,
Mândru sunt cum nu e altul.
Doamne, Doamne, dă-mi cuvânt!
Am muncit Doamne, din greu,
Vai de suflețelul meu!
Traiul nu mi-a fost ușor
Și am suferit de dor,
De părinții mei, de sat...
Doamne, nu mi-a fost ușor!
Lacrimi, valea satelor,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Munca
Că-i cu capul sau cu mâna,
Că-i cu mintea sau cu vâna,
Cu-o mașină sau manuală,
Că-i la negru sau legală,
Că e cu sau fără norme,
Munca-mbracă multe forme.
Ziua-n care n-am muncit
E-o zi-n care n-am trăit.
poezie de George Budoi din Munca în aforisme, epigrame, pamflete și satire (24 octombrie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am iubit frumos, Iisuse, Ți-am cântat și am plâns cu dor.
Ți-am dat inima întreagă? Poate, dar eram dator.
Ți-am slujit cu neclintire și Te-am ascultat pe plac.
Ți-am muncit cu râvnă? Poate, dar eram dator s-o fac.
catren de Traian Dorz din Hristos, mărturia mea
Adăugat de Laura Stifter
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluture
Fluture captiv în hamuri,
Pus să tragi de-o viață-ncoace,
Antenele parcă ți-s ramuri,
Și pari bătrîn și veștejit.
Azi ai aflat că nu te place,
Atunci de ce ai mai muncit,
Tu suflețel nenorocit?
Și te întrebi ce oare face,
Te rogi să nu îi fie greu,
Și stiu că tu defapt ești eu,
Și ești prea slab un necăjit,
Și-o crezi pe ea neîncetat,
Deși o viata te-a mințit...
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când nu ești om de omenie
De multe ori întâlnești
oameni ce sunt tăcuți
și prefăcuți cu tine,
dar nu trece mult și-și arată
adevăratul caracter,
care e ascuns în mister
și spune cuvinte nebănuite
fără să fie gândite,
cu rol de-a întimida
și de-a supăra,
un om cinstit și liniștit
ce toată viața a muncit,
și-apoi s-a îmbolnăvit,
dar tot stimă și onoare are
că e înzestrată cu răbdare.
poezie de Eugenia Calancea (28 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaful meu
Bogdan Petriceicu Hasdeu
fiul lui Alexandru,
nepotul lui Tadeu
tatăl Iuliei
Ca fie-sa, ca tată-său, ca bunicu-său
credea cu tărie în solia omenirii,
în dreptatea lui Dumnezeu,
în nemurirea sufletului.
A muncit,
A suferit,
A iubit.
Trecut prin încercări și călit prin luptă,
se ridică zâmbind de unde se pogorâse plângând,
la ai săi.
Nu-l uitați aici, căci el nu vă uită acolo.
epitaf de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi e dor...
Îmi e dor de țara mea
Chiar dacă-am plecat departe...
Inima a rămas în ea,
Plânge-n fiecare noapte.
Îmi e dor de-ai mei părinți
Care de mic m-au crescut.
Îi văd ca pe sfinți,
Mi-au dat tot ce-au avut.
Îmi e dor de prispa-n care
Mă jucam cu al meu frate.
Pe el îl iubesc așa de tare...
Și dincolo de moarte!
Mi-e dor de ce-am lăsat în spate
Ca să fac un ban cinstit.
Am plecat foarte departe
Și din greu eu am muncit.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (24 aprilie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un premiu... (acrostih)
Lucrând în mină zi și noapte
Ești uneori, desigur, obosit.
Odihna pentru orele lucrate,
Normal, un premiu fericit.
Te bucuri sincer în tăcere,
E și firesc dac-ai muncit.
Munca, fiind, suprema plăcere,
Imprimându-ți un sec inedit.
Hărnicia adusă aici cu greutate
Arzând în veacul noilor idei
Inspirând încă o temeritate,
Lăsându-i viața unei noi idei.
acrostih de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce mă minți?
De ce mă minți iubirea mea?
Mi-ai spus aseară că ai muncit,
Că ești extenuat, frânt de atâta muncă,
Dar... m-ai mințit.
Știu pentru că am vorbit cu luna.
Mi-a spus că ai vorbit cu ea.
Și mai târziu eu te-am văzut,
Lângă cea mai frumoasă stea.
Ce căutai pe cer aseară
Când eu vroiam să zbor spre tine?
Să te sărut, să te privesc,
Spunându-ți că imi e dor de tine.
poezie de Oana Alexandra Călin (24 iunie 2016)
Adăugat de Oana Alexandra Călin
Comentează! | Votează! | Copiază!