Epigrame despre mananca, pagina 2

Românaşii-s pui de lei,
Duşi de dracu' în ispită:
Se mănăncă între ei...
Că nu pot să se înghită!

Cum s-a "fript" odinioară,
Îşi mai aminteşte încă
Să nu-"nghită" tot ce zboară
De la cei ce se mănâncă!

E printre cai un mare as,
Mănâncă jar şi speri că-n grabă
Să te repeadă în Parnas,
Dar deseori e doar o gloabă.

Deştepţii, fără vr-un temei,
Se tot mănâncă între ei,
Dar proştii fac un front comun,
Preferă altceva "mai bun".

Dând lături bietului York,
Trase o-njurătură-adâncă
- Fir-ai tu să fii... de porc,
Occidentul te mănâncă!

Dacă ai femei în faţă,
Cugetă şi-o treabă-adâncă:
Una doar îţi dă viaţă,
Celelalte ţi-o mănâncă.

Demnitarii, azi, mănâncă
Din ciolane nemuncite
Iar poporul speră, încă,
Mestecând răbdări prăjite!

Te miri că nu mănâncă mere,
De la un timp a ta nevastă...
Păi, nu-ţi aduci aminte, vere,
Că i-ai cerut să fie castă?

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţi în parc, boscheţi, alei,
Îndrăgostiţii în alai...
Beau oameni vin pelin de mai
Şi se mănâncă între ei!

O asemănare-adâncă
O cam au copilele:
Prima, leafa ţi-o mănâncă
Iar a doua zilele!

<< < Pagina 2 >

mananca