golf

Hai, sparge-te [Break, break, break]

Hai, sparge-te, nu te opri,
De stânca cenuşie, mare!
Aş vrea acum să pot rosti
A mele gânduri călătoare.

Despre băiatul de pescar,
Ce strigă-n joc la a lui soră!
Despre flăcăul marinar,
Ce cântă-n golf, când stă la proră!

Despre vapoare ce-au plutit
Spre portul lor de sub colină;
Dar mâna mi-a cam amorţit,
Iar vocea-mi este cam străină!

Hai, sparge-te, nu te opri,
De-a ta faleză, dragă mare!
Dar vraja zilei va muri
N-o să mai simt a ei chemare.

poezie de Alfred Tennyson, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa

Lumea e prinsa-n griji far' de temei
Asteroizi, vulcani ori vreun razboi,
Iubito-n anii astia grei
Va fi apocalipsa pentru noi.

Se traseaza harti, negocieri, capricii,
Portavioane-n golf si tancuri prin noroi,
Nu par cele mai bune auspicii,
Apocalipsa ramane totusi intre noi.

Trecut-au zorii, lumea-n asfintit,
Toti sustin aceeasi teorie...
Iti spun iubito franc si neclintit
Apocalipsa asta-i o prostie.

De-o fi 21, poate 22...
Terra va ramane-o feerie
Va fi apocalipsa insa pentru noi,
C-am o amanta la gogoserie.

poezie de Alex Dospian (2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vocale

A negru, E alb, I roşu, U verde, O de-azur,
Latentele obârşii vi le voi spune-odată:
A - golf de umbră, chingă păroasă-ntunecată
A muştelor lipite de-un hoit, jur împrejur;

E - pânză, abur candid, umbelă-nfiorată,
Lănci de gheţari hieratici, şi spiţe de-un alb pur;
I - purpuri, sânge, râsul unei frumoase guri
Cuprinsă de mânie, sau de căinţă beată;

U - cicluri, frământare a verzilor talazuri,
Adâncă pace-a turmei ce paşte pe islazuri
Şi-a urmelor săpate pe frunţi, de alchimie;

O - trâmbiţă supremă cu ţipătul ciudat,
Tăceri pe care Îngeri şi Aştri le străbat
– Omega, licăr vânăt ce-n ochii Ei învie!

poezie celebră de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpadă

Brusc, odaia devine bogată,-n vreme ce pe fereastra dinspre golf
Fulgii de zăpadă se tot adună-n faţa trandafirilor roz
Într-o tăcere mare, colaterali şi incompatibili:
Lumea este mai imediată decât ne-închipuim.

Lumea e mai excentrică decât credem noi,
Incorigibil plurală. Decojesc şi desfac
O mandarină, scuip seminţele şi simt
Că în beţia lor lucrurilor le place să fie diferite.

Iar flăcările focului se-încolăcesc sonor cu lumea
Şi-s mai răutăcioase şi mai voioase decât am putea noi bănui –
Pe limbă pe ochi în urechi în palme –
E mai mult decât sticla-între zăpadă şi trandafirii fabuloşi.

poezie de Louis MacNiece,1907-1963, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul XXIV

O, desfătare pururi nouă, lut zvântat!...
Abia ajutorate mâini, cutezătoare,
oraşe au durat pe golf înaripat
cu ape şi uleiuri încărcând ulcioare.

Pe zei îi plăsmuieşte-un cuget îndrăzneţ,
morocănos destinul iarăşi ni-l prăvale.
Dar ei sunt veşnici. Vezi şi-ascultă cu ce preţ
furiş pot dânşii să-ţi arate dreapta cale.

Noi, prin milenii generaţii, noi părinţi
mereu mai împliniţi prin pruncii aşteptaţi...
Cândva ne-or depăşi şi ne-or cutremura!

Noi, cutezat-am nesfârşit, întârziaţi...
Dar muta moarte drepte ştie-ne fiinţi:
cât ne-mprumută,-atâta poate câştiga.

poezie de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puritate

Hermina-i doar un pic de viaţă,
Giuvaer ce dă scântei,
Trăieşte-n nordul cel de gheaţă
Şi-i prinsă pentru-argintul ei.

Ca s-o vâneze, vânătorii
Găsesc un golf de gheaţă-n jur
Şi-i dau cu chinoroz pereţii,
Ştiind cât ţine ea la pur.

Hăitaşi cu glasul ca de fiară,
În aerul vibrând sonor,
O-mping apoi, strălucitoare,
Până ce intră-n golful lor.

Cu muşchi puternici, temerară,
Cu gheare tari, în teci adânci,
Hermina ar putea să sară,
Să fugă dincolo de stânci.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Virgil Carianopol
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

O umbră, delicată ca o bănuială,
se zbenguie spoind, în alb de opal,
urmele rămase pe trepte de nisip.
Cuvintele de dragoste, scrise pe mal,
le-a luat vântul într-un dans interzis.
Marea fredonează, abia auzit,
cântec de dor.
Freamătul plajei jeleşte ascuns,
sfâşietor,
într-un golf neştiut.
Refractar devenit printr-o ardere mare,
un castel de nisip,
înflorit într-o dimineaţă de dragoste,
ţine ostatică cenuşa iubirii,
nălucă ucisă în focul de soare.
O umbră adie libertate s-aducă.
Marea te îmbrăţişează în alint,
mătasea-i îţi alunecă pe trup.
Te doare că,
în briza răcoroasă, iubirile mint.

[...] Citeşte tot

poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singur ca norul rătăceam

Singur ca norul rătăceam
Ce peste văi pluteşte-n zbor
Şi am zărit pe când treceam
Narcise galbene covor;
Pe lângă lac, sub codrul mare
Dansând în briză şi-n răcoare.

Şi-aşa cum stelele lucesc
Calea Lactee luminând,
În şiruri lungi se răspândesc
La golful mării ajungând;
Şi zece mii am văzut clar
Cum capul şi-l mişcau sprinţar

Valuri în golf dansau încet
Dar nu ca ele de voios
Ce bucuros e un poet
Când vede un peisaj frumos!
Şi n-am ştiut când am privit
Că sufletul s-a îmbogăţit.

[...] Citeşte tot

poezie de William Wordsworth, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jacheta gri

Jacheta gri, uitată-n cui,
A fluturat odată,
În briza unui golf verzui,
Pe tine înfăşurată.

Tu n-o mai porţi; s-a demodat, Dar eu văzând-o îmi pare Că stau cu tine îngândurat,
În freamătul de mare.

Jacheta gri a-ncremenit
Cu tainicele-i cute...
Mi-aduce-un dor nemărginit De vremile trecute.

Ah! mâneca ce se-ndoia
De-a braţului mişcare,
Ea tristă, parc-a-nchis în ea
O clipă trecătoare.

Şi mâinile ni s-au cuprins
Pe nesimţite parcă,
Pe când, în verde necuprins,

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Brătescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini-n montaj

îţi pierdeam iluziile pe sub coloane
şi imperii de frunze analfabete,
defrişate de omizi.
mila se urca în pomii ce nu mai vor
să treacă strada exfoliată
de lucrările rapid proaste.

într-un golf de păsări mărginit
iarba clonată dădea în ploi verzi
de jos în sus udând utopii
şi verbul prin aer necomun împrăştiat.
în noaptea pumnului tău
se montau perspective
şi o contaminare centrifugă a izolării.
tot ce era înstelat se dădea deoparte
cuvântul să poată trece nejenat,
cu umerii încărcaţi de acolade şi curbe.

după atâta mişcare,
o frică curajoasă se apropie

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!