Poezii despre golf, pagina 3
* * *
Valsul frunzelor toamnei grăbite în toi,
Valuri de gânduri roiesc în şerpelnic şuvoi,
Apele tulbură râu zbuciumat, curgător,
Cuibul de inimi leagăn' speranţe în zbor.
Scutură norii ecouri, pe nou tresărind,
Dezleagă potecile treceri, prin paşii grăbind,
Urlă sirene prin vene de golf fulgerând,
Seara coboară în valuri, pe unde uşor şopotind.
Fiorii – jăratec pe mal născător, cucerit,
Iau în stăpânire cuvânt-vagabondul cel nerostit,
Cată obscurul ferestre de cer într-un ochi salvator,
Cântă în versuri o rază, prinsă în mreje de dor.
Fixată de greci e scorbura de iz explorator,
Trec umbre, se aşează pe margine de visători,
Fulgeră timpul, idee cuprinsă-n crâmpei de amor,
Freamătă lutul chipuri de zei preanăscători!..
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţă
Am plutit şi am tot plutit pe marea pustie,
Şi zile-n şir n-am văzut decât apa verde-argintie.
În cele din urmă am zărit în peisajul posac şi-auster
O line confuză în golul dintre talazurile mari şi cer,
Care-a crescut şi-a tot crescut luând, uşor-uşor,
Forma unui golf, a unui grind, a unui pripor;
Apoi dealuri şi vâlcele, râuri, păduri şi tarlale,
Turnuri şi-acoperişuri, sate şi mahalale.
Şi m-am gândit, "Într-o zi voi ridica velele încă o dată
Şi voi pluti pe o mare mai pustie şi mai înnegurată
Decât a fost vreodată asta, şi-n golul dintre cer
Şi talazurile mari voi vedea cum apare, sper,
Un alt pământ – în acel pustiu şi în acea singurătate;
Cum să spun? O altă lume. Poate – poate – poate!"
poezie de William Dean Howells, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privire-n sus
Undirea spre mume ţâşneşte către sete şi sex.
O, fericirea morii! O, povârniş! Jerbe de pară
mai zvârle încă bătrânul soare; de pe acum
Foc-Nou le batjocoreşte
şi-n jurul Andromedei
ceaţa începutului se-arată,
o Lume-Schimbare!
Prostituare lucrurilor: Iubire nocturnă, goliciune pe pajişte:
eu: zăcând, uzat, cu ochiul, faţa, năpădite de stele,
din ţâşnetul ghearelor, groaza sfârtecării,
sângele îmi albăstreşte, ca un golf, ţărmurind,
grapa, pumnalul şi coarnele.
Un drum se-ntemeiază încă gloduros printre casele
golănimii imanente, grimasând
spaţiul, ameninţând,
Infinitul.
Mie însă, în jurul genunchilor, îmi văpăiază,
lumina de zori a cuprinsurilor necuprinse,
un colind de păstor veveriţând în frunziş,
Euklid lângă mare cântă din flautul aulic:
[...] Citeşte tot
poezie clasică de Gottfried Benn
Adăugat de Mademoiselle Simone
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flota tăcută
Nu vom afla din ziare şi nici din cele şoptite prin împrejurimi
Unde sunt cei din Serviciul Tăcut, cei întotdeauna anonimi.
Noi azi nu putem fi siguri unde vor fi mâine, toţi şi fiecare,
Cei care ieri erau ‘undeva', iar mai alaltăieri erau pe mare.
Vei găsi Flota Tăcută sub fiecare stea strălucitoare;
Poate vânând submarine sau poate deminând o strâmtoare;
De la Insulele Cocos* la Dogger Bank* vei găsi Flota Tăcută
Sau de la Bight* la Falkland – şi-oriunde trebuie să se dea o luptă.
O vei găsi iarna tangând şi rulând pe mările-ngheţate,
Când vântul şi valurile se joacă de-a ciocârliile-mbufnate;
O vei găsi navigând în sus şi-n jos sau în port la buncherare
Apoi iarăşi, pe ploaie şi pe ceaţă,-n misiuni de patrulare.
Vei găsi Flota Tăcută acolo unde vin navele de peste oceane
Cu zahăr pentru ceaiul nostru, cu carne, cu soldaţi sau cu cereale,
O vei găsi pe mare sau pe canale, zeberind mărfuri de contrabandă,
O vei găsi aproape sau departe, prinsă-n a valurilor sarabandă.
[...] Citeşte tot
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prostie în poezie
Campionatul mondial de poezie
Mi se pare cea mai mare prostie
Dintre prostii ce nu are ce căuta-n poezie
Poetii suntem noi nişte jucători
Pe terenul unde alergăm al filei
Cu spectatori ai noştri cititori
Scârbiţi de trucajele arbitrajului
Criticilor supusi argintului şi rutului
Pentru a desemna cel ce dă gol în gol
Când toti aplăudăm, fugim după o călimară
Aruncată de ai poeziei promotori
Să obtină averi din versuri
Şi nejucând propria călimară pe file
Cu proprii ritmuri in zigzaguri
Cu foarfeci de metafore în zbor de fluture
[...] Citeşte tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Dragoare (din "Război pe mare")
Zori de zi lângă Foreland – mareea înaltă irupe,
Un talmeş-balmeş de valuri scurte şi-abrupte –
Neagră-n adâncuri şi strălucitoare-acolo unde valul se rupe –
Dificil de evitat, impetuoasă şi iute.
"S-au semnalat mine-n şenal,
Avertizaţi şi-opriţi traficul de orice fel.
Lansaţi-le pe Unity, Assyrian, Stormcock, Golden Gain şi Claribel."
La amiază lângă Foreland – prima maree joasă
Înspre larg valurile-şi îndeamnă,
Bum - bum, coliba din golf tremură, buhoasă,
Şi ulii-s înnebuniţi de teamă.
"Au fost localizate minele-n şenal,
Trudesc acolo desfăşurând cabluri de oţel
Dragoarele – Unity, Assyrian, Stormcock, Golden Gain şi Claribel."
Amurg lângă Foreland – ultimele licăriri de soare dispar rând pe rând
Şi traficul e intens în radă,
Şi cinci pescadoare* afurisite, cu sirenele fluierând,
Conduc întreaga paradă!
[...] Citeşte tot
poezie clasică de Rudyard Kipling din Război pe mare, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Despărţire
Ne-ar trebui o mie de ani să reclădim
Ce-am sfărâmat aseară cu despărţirea noastră
Şi nici atunci nu-i sigur c-am mai putea să fim
Eu creanga ta de aur, tu frunza mea albastră.
O umbră o să stee mereu între noi doi
(Noi care-am fost pe vremuri lipiţi ca două palme
Pe pieptul unei moarte) şi veşnic între noi
Vor creşte neguri numai în aparenţă calme.
Cuvântul de-altădată nu-l vom mai folosi,
Tăcerea fără seamăn de-atunci n-o vom mai tace.
Vom sta mereu ca zeii deasupra şi vom fi
Cu mâinile pe scuturi severi şi plini de pace.
Trişti, vom cunoaşte ceasul nu după dezmierdări
Ci întrebând în stânga şi-n dreapta trecătorii,
Mai morţi ca morţii, singuri şi fără remuşcări,
Ne vom ciocni în cosmos doar uneori ca norii.
[...] Citeşte tot
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru cei care-şi plătesc taxele
Inutilitatea de a merge oriunde ar trebui să ducă
La o concluzie contrară învârtitului în jurul cozii.
Am plecat spre nicăieri de ceva timp.
Căile alese, ca autostrăzile interstatale, sunt supra-aglomerate,
Toate spaţiile goale sunt pline de promisiuni şi de amabilităţi vesele,
Cu simboluri mincinoase controlând
Fiecare curbă de-a lungul drumului.
Furnizorii adevărului şi prădătorii justiţiei se ascund
În spatele paravanelor din beton şi a lizierelor,
Împlinind citatele vieţii noastre scurte, dar iuţi,
Taxându-ne pentru exces de viteză şi abandonând
Departamentului de Resurse Umane moralitatea convingerilor.
Mergând spre nicăieri... odinioară, în tinereţe, am avut viziunea
Părţii indolente a vârstei de patruzeci de ani...
Iar mai la distanţă, derulându-se-n mare viteză,
Vârsta de şaptezeci de ani,
Asemeni unor apartamente de pensionari şi cărucioare de golf.
[...] Citeşte tot
poezie din Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru acei care plătesc taxe
Inutilitatea de a merge oriunde ar trebui să ducă
La o concluzie contrară învârtitului în jurul cozii.
Am plecat spre nicăieri de ceva timp.
Căile alese, ca autostrăzile interstatale, sunt supra-aglomerate,
Toate spaţiile goale sunt pline de promisiuni şi de amabilităţi vesele,
Cu simboluri mincinoase controlând fiecare curbă de-a lungul drumului.
Furnizorii adevărului şi prădătorii justiţiei se ascund
În spatele paravanelor din beton şi a lizierelor,
Împlinind citatele vieţii noastre scurte, dar iuţi,
Taxându-ne pentru exces de viteză şi abandonând
Departamentului de Resurse Umane moralitatea convingerilor.
Mergând spre nicăieri... odinioară, în tinereţe, am avut viziunea
Părţii indolente a vârstei de patruzeci de ani...
Iar la distanţă, derulându-se-n mare viteză, vârsta de şaptezeci de ani,
Asemeni unor apartamente de pensionari şi cărucioare de golf.
De-a lungul drumului
Am condus maşini fierbinţi şi femei iuţi...
Le-am luat cu mine atât de departe cât am putut...
Nenorocoasele adevăruri ale tinereţii mele
Se uită la mine prin oglinda retrovizoare-a ochilor mei –
[...] Citeşte tot
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui marinar la pensie
E-atât de plăcut, când caznele întregii vieţi
Şi grija de-a struni cârma la timp devin trecut,
Să te ascunzi din calea valurilor şi să te bucuri
La adăpostul unui golf de vânturi nebătut;
Iar acolo să-ţi peticeşti velele zdrenţuite
De-ntâmplări grozave şi de vremuri grele
Meditând, în zile de-odihnă şi de pace,
La mareea eternă care te va purta spre stele.
Astfel se sfârşeşte povestea omului al cărui şleau
A fost pe multe mări şi ţărmuri multe,-o mie,
Unde tunetele luptei zguduiau pământul,
Unde valul şi vântul se-nfruntau cu vrăjmăşie;
Chiar acum, lângă vatra veselă şi caldă,
Eşti bucuros, deşi astrul tău tocmai apune,
Să vezi cum confortul tihnit al casei
Depune pe masă toate fructele lui bune.
[...] Citeşte tot
poezie de Lydia Huntley Sigourney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
