fulgere apoi tunet

Vocea sângelui

azi cred că soarele este un Dumnezeu
gravitez cu dragostea în jurul lui
vibrez în lumină mă simt un thezeu
am risipit tăcerea în vocea sângelui.

în lumea asta vastă plină de fenomene
nu mă las strivită de fulgere şi tunet
în grupuri literare compun prolegomene
glasul literelor să aibă-n cer răsunet.

melancolii dizolvă în suflet miasme
poveştile toamnei se varsă din condeie
litere de aur completează fantasme
timpul împrumută culori din curcubeie.

cântecele vremii destramă marasme
şi ruga e o cale spre Maica Dumnezee.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub raze iubitoare

sfredelesc cu gândul într-un curcubeu
armonii multicolore ascund fatalitatea
fluturi albi dansează la mine-n decolteu
simfonia cerului cerne normalitatea.

a trecut furtuna grindina s-a topit
în raze iubitoare în freamătul solar
universul meu romantic nu e răvăşit
de fulgere de tunet de chin şi amar.

nu vreau să cred în moartea de seninătăţi
nu vreau să fiu în fericire superficială
unesc lumea cu soarele, respir clarităţi
din gândirea demiurgului sacră, ideală.

alung umbrele din mine şi obscurităţi
cu lumini armonizate de muzica siderală.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer,
Noaptea tot mai grea se lasă,
Câinii urlă a mister.

De nimic nu mai îmi pasă,
Totul pare efemer;
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer.

Atmosfera mă apasă,
Nu mi-e teamă, însă sper
S-o destind c-o Tămâioasă
Scoasă de la frigider.

Ploaia răpăie pe casă.

poezie de Mitică Ion din Şah etern (2007)
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de vară

Te-am simţit în ploaie,
Pân' la piele m-ai atins,
Şi te-am aruncat pe-o foaie,
Din vene eu te-am scris.

Te-am recunoscut uşor,
Ca un fulger m-ai lovit,
Ai rupt şi acel nor,
Care mă ţinea ferit.

Un sunet ca de tunet,
Când scriam de tine,
Curgeai cu urlet,
Şi curgeai din mine.

În ropote, în tunet,
În fulgerul de seară,
În miros şi în sunet,
Eşti ploaia mea de vară.

poezie de Iustin Miron din Autopsia Inimii (30 august 2023)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O să înot pe burtă o zi, două, un an, până obosesc bine, apoi pe spate, apoi într-o dungă. Apoi într-un deget, apoi într-un fir de păr, apoi într-un fir de suflet, apoi într-o răsuflare, apoi într-un geamăt. Ies eu la mal.

citat celebru din Marin Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focuri de artificii de anul nou

Noi pătimaşi în noaptea dezlănţuită,
Cu multe artificii, ce e de noi dorită...
Cu revărsări de tunet şi fulgere-n cascadă,
În foc de fericire, iubirea lor s-o vadă.
S-au încălzit, pierzându-se în zare
Gândind cu patimă la a ei îmbrăţişare.
Să pleci apoi în lume, departe pe pământ
Sau să răspunzi râzând de tot ce e mai sfânt.
Şi inima-n piept s-o răscoleşti după caz,
S-ajungem infinitul, cu pace şi extaz.

poezie de Eugenia Calancea (30 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ratezi vreo binecuvântare! Într-o zi un om a şoptit: "Doamne! vorbeşte-mi!" şi o ciocârlie a început să cânte, dar omul nu a auzit. Aşa că omul a mai strigat: "Doamne! vorbeşte-mi!" şi bubuitul unui tunet a răsunat de la o margine la alta a cerului, dar omul nu a ascultat. A privit în jurul lui, şi a spus: "Doamne! dă-mi voie să te văd!" şi o stea a strălucit scânteietoare, dar omul n-a observat-o. Apoi omul acela a strigat cu disperare: "Doamne! atinge-mă! ca să ştiu că eşti aici" după care Dumnezeu S-a aplecat şi l-a atins pe om. Omul însă a dat cu mâna, alungând fluturele aşezat pe umărul lui. Apoi şi-a văzut mai departe de drum. Tu nu rata vreo binecuvântare! numai pentru că nu o primeşti în felul în care o aştepţi tu.

citat din Chris Spheeris
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căsătoria-fulger nu e urmată doar de un tunet.

aforism de N. Petrescu-Redi din Aforisme (1995)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea de-a fi

Rostogolindu-se-n larg
sunetul creşte
odată cu undele mării
înghiţit de tăcere.
Te pierzi infinit
într-un spaţiu prea strâmt.
Izbucneşti simfonie
în albii imense...
Libertatea de-a fi,
vuietul apei atingând
pentru un vârf,
focul nestins
al luminii prea albe...
Într- o clipă te stingi,
ruşinat te ascunzi
printre umede fire
ca apoi să revii
mângâiere sau tunet.

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Iubirea, chiar dacă
multă vreme
de norii tristeţii
şi de resemnarea
durerii
a tot fost alungată
Într-o clipa stelara,
dîn inima Soartei,
printre trandafiri
păstrată
Iese sovaielnica
la iveala
Apoi, prin furtuni,
tunete şi fulgere
razbeste
Până când în
Cuibul Fericirii
nimereste
si acolo
şi focul pasiunii

[...] Citeşte tot

poezie de Anamaria Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!