delicat

Ghiocelul

Al primăverii vestitor
De tine ne era dor.
Eşti fragil, gingaş,
Dar şi tare drăgălaş.

Foarte frumos,
Delicat la miros.
Un zâmbet ne răpeşti
Atunci când înfloreşti.

Martie a sosit
Fata l-a primit?
Băiete, nu uita să-i iei
Un buchet de ghiocei!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (26 februarie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pânză de păianjen

Din anumit
unghi
fibrele par
fragile, dar
nu şi din al păianjenului:
mereu
împletind iţe
lipicioase, trăgând
plase către cele mai
potrivite poziţii
posibile. Aceeaşi
continuă
trudă istovitoare
pretutindeni,
luptând atârnat,
întinzând şi
eliberând firele. Nu este
niciodată
delicat
să trăieşti.

poezie de Kay Ryan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Femeie,
Cu trupul alb şi fin,
Cu delicat parfum de crin,
În fiecare clipă mă stârneşti,
Şi carnea-mi răscoleşti adânc
Cu voluptate, foc şi gheaţă.
Femeie,
Trupul tău e fructul interzis,
Şi-n faţa lui
Cad în genunchi şi murmur:
"Pot lumi să piară,
Şi munţi să se scufunde,
Tu Dumnezeu îmi eşti:"Început/Sfârşitul!"
Femeie,
În faţa ta... mă plec.

poezie de Floarea Carbune
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Femeie,
Cu trupul alb şi fin,
Cu delicat parfum de crin,
În fiecare clipă mă stârneşti,
Şi carnea-mi răscoleşti adânc
Cu voluptate, foc şi gheaţă.

Femeie,
Trupul tău e fructul interzis,
Şi-n faţa lui
Cad în genunchi şi murmur:
"Pot lumi să piară,
Şi munţi să se scufunde,
Tu Dumnezeu îmi eşti: Început/Sfârşitul!"

Femeie,

În faţa ta... mă plec.

poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis alb

Verseturi dulci pictează cerul înstelat,
Un vis străpunge vălul străveziu de amurg,
Îngerii valsează între nuferi, delicat,
Iar slovele-s purtate de un demiurg.

O feerie învăluie întregul nonsens
Cuvinte oscilează printre file,
Necunoscutul avansează şi devine tot mai dens,
Iar taina pluteşte în asfinţire.

poezie de Ana Maria Zaiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăcrămioarele

Lăcrămioarele-n grădină,
Încărcate-n rouă,
Soarelui discret se-nchină
Două câte două.

Delicat se-ntind, strănută,
Vântul le mângâie
Le ia-n braţe, le sărută
Din cap în călcâie.

Lăcrămioarele-n grădină
Au albe bluziţe,
Dar şi verde şorţ să ţină
Fluturi, gâzuliţe.

Firave şi parfumate,
Curate cum ceara,
Nostime şi-adevărate
Ca şi... primăvara!

poezie pentru copii de Gheorghe Vicol
Adăugat de Gheorghe Vicol
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muşc din căpşuna

roşie ţinută delicat în podul palmei
de aramă a epidermei cu linia vieţii
dusă la un veac şi câteva luni
dinţii ţin calea unor rime vesele
strivesc fructul cu plăcerea unui
copil bucuros de dragul bunătăţii
aroma-mi deschide un portal
păşesc dând din cap cu convingere
că merită să-i scriu o poezie frumoasă

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâna

Stătea pe scaun nemişcată
Părea din marmură sculptată
Un zâmbet vag acoperea
Tot ce in mintea ei gândea

Un trup subţire delicat
In alb mătasă-nfăşurat
Doi ochi ce nu clipeau deloc
Şopteau că timpul stă pe loc

Părea o zână ce-a venit
Iar eu rămân incremenit
Nu pot să cred azi in poveşti
-Frumoaso... spune cine eşti

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterice doruri

Senină, în plină noapte, împrăştii lumină,
Imanenţei îi acorzi un amurg fermecat,
Moise de-aş fi şi tot te-aş iubi, delicat,
O muza mea, îmi cântă polenu-n stamină!
Nu fi tristă, ascultă-mi, demonic, tăcerea,
Gura ta îndulceşte veninul şi mierea,
Nurii tăi mă transformă-n simpatic bufon,
Eterice doruri, vai!, plâng în tine, Simonne!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire

Dimineaţa destrăma îngrijorări de pustiu
după seara apusului sângeriu,
vrăbiile îşi exersau neliniştitul ciripit
în cearcăne de soare nedormit.
Îşi luase luna luceafărul la sân
lunecând albastru,
treiera teren păgân
pe un cal măiastru.
Parcă pluteai, din ochi mângâiai,
delicat, două flori de măr,
am privit ca vrăjit, îmi zâmbeai,
fericirea ta cerea fân în păr!...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!