Poezii despre ambrozie, pagina 2
Coșmar 2
Șuierând s-a slobozit duhul din centaurul de lemn,
dar aurul viu băuse zeul de ceară.
Cu toții ne-am îngrozit la gândul că vom muri și nu vom avea lumânări.
Șovăielnic vine iubita să caute roua fericirii pe buze mincinoase.
Vino! Sorbi-voi rotunjimea ta fierbinte și îngerii vor zidi amiaza
călare pe mături, fără să te poată vedea.
Apoi vom îndulci o lacrimă în amfora nopții.
Zeii vor crede că e ambrozie și ne vor vinde nemurirea.
poezie de Valeriu Butulescu din revista "Orizont" din Petroșani (1972)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai grijă
Ai grijă să nu faci și tu explozie
(din înger n-a rămas măcar o schijă)
calcă pe vârful plopilor cu grijă
să nu verși sufertașul cu ambrozie.
Sunt zei abandonați ca puii mâții
prin gropile cerești scâncind de sete,
sunt arhitecții Domnului, în cete,
ce-au lins pe urma Lui dâra tărâții.
Tu voiajor al stărilor de transă
ai grijă de căminul de bătrâni,
minte-i c-au fost eroi și c-au fost buni
și că mai au acolo jos o șansă.
poezie de Mircea Dinescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micime
am intrat și am ieșit din peretele ăsta
din buretele ăsta din pianul ăsta din cana asta
din mama și din tata când ei dormeau într-o nucă
s-au vărsat lacrimi în pumni în mare
într-un fragil curcubeu
ne-am pierdut identitățile cardurile viața
femeile au invadat spațiile intime
ale bărbaților
între mâini printre degete au curs râuri
ambrozie bucle din abanos umbre și umeri
s-au iubit balenele cu pești feluriți
am iubit și eu
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Jocul iubirii
Albul cald al strălucirii
Se răsfață la fereastră
Întregind jocul iubirii
Cu o șansonetă-albastră.
Doar pădurea se oftică
De atâta fericire
Când o frunză care pică
Cu-n sărut îi dă de știre
Că-n alai de crizanteme
Și petale de narcise,
Peste pătura cea verde,
Dragostea-și clădește vise.
Violete parfumate
Cu ambrozie cerească
Se apleacă-ngândurate
Când fiorul dă să crească.
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între cuvinte și noi
Am pentru tine cuvintele pe hârtie
rânduite frumos în pagină
asemenea unor bobi de rouă pe corola florii
arome rispirând.
Între cuvinte și noi sunt fagurii de dorințe,
mierea lor s-o guști cu ambrozie,
și trupul mlădios de sălbatic.
În salon lumina îmbrățișază
clapele sidefate ale pianului vechi,
ce sublime fug clipele colorate
subțiri cu nuanțe de carmin,
mișcările
sunt asamblate în roluri
cu jocul dragostei în ele.
De fapt tot ce se scrie
capătă înțeles de metaforă în cântec.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
Boemă și rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieții, în valul ceții,
Al nopții amnar
Și robă de stele să-ți pun peste umeri
De taină și jar.
Lumina-n clepsidră să-și cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă și rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă și gravă se pierde în mâine
Și lacrima mea.
Doar eu și tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Thalasa
Arama rânjitoare a lunii sparge norii,
O voce străvezie răsună-n minaret,
În umbra pimentată palpită sicomorii,
Cu brațul peste mare adoarme un poet.
Potasice principii lovind topuzu-i gol,
Cu tensiuni rezolvă contactul noțiunii,
Cuprins de-o împietrire de antic discibol
Ridică fruntea-i cheală spre clarul disc al lunii.
E Thalasa, efebul de-origine-anonimă,
E Thalasa, aedul, adolescent prepus,
Îl stăpânește Eros cu vraja lui sublimă,
Și mințile-i abstrage cum stă cu fața-n sus.
Și-acum, când de lumină un sentiment confuz
Se culcă peste lume ș-o-mbracă-n poezie,
Aedu-și ia în mână spasmodicul topuz
Și-azvârlă către stele stropiri de ambrozie.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem simfonic
te strecori pe lângă mine
ca șarpele de casă la asfințit lovind pereții
mă știi până-n vârful degetelor
care ți-au mângâiat cândva singurătățile
mi le-ai servit la micul dejun porție dublă
și eu le-am înghițit
cu poftă de tine
acum umblu cu ele pe umeri
și tu ai plecat cu șarpe și cu noroc cu tot
te aștept la cină
(nu cea de taină)
am pregătit singurătăți la tavă cu garnitură de timp pierdut
sunt fragede (au stat la fezandat în clepsidrele ciobite)
tu să aduci băutura
ambrozie de la masa zeilor
te voi așeza pe tron
sub cerul liber
să-mi cânți ''prélude à l'après-midi d'un faune''
tu Pan
tu Marele Tot al Vieții
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce e cu mine
toată lumea are amintiri sclipicioase
cu bunici rumeni și vacanțe în scorțișoară
iubite comete mistuitoare fără număr
regrete în miere cu faguri de copilărie
numai eu îmi amintesc râme băloase
cârtițe și șobolani putreziți în încleștări
voma cotidiană de pe străzile citadine
morții care trăiesc în trupurile noastre
ei văd culori calde în apusuri celeste
eu văd mocirla sulfuroasă pentru crocodili
ei aud muzică zeiască ambrozie pentru muritori
eu aud strigăte de ajutor și plânsete scremute
ce-o fi cu ochiul meu, e spart sau măcar crăpat
o fi în creier o explozie solară ca o gaură neagră
ăștia o să mă ducă la spital să mă lege fedeleș
nu înțeleg ce e cu mine
poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe piedestale de argint
Pe piedestale de argint, în voaluri albe de mătasă
Te infășor, iubita mea, căci numai tu îmi ești aleasă.
Sunt pași dezordonați în noi, se-ascund pe plaja pustiită.
De-acum noi nu mai suntem noi... Tu ești atât de fericită
Că-n păr văd cum ți-au încolțit roze și cupe de argint
Purtând parfum de crin în ele. În univers te-ai zămislit
Cea mai frumoasă dintre stele. La glezna ta de chihlimbar
Ți-am pus ambrozie. O zi, să mi te lase Domnu-n dar.
Pe buze plâns de sânger, arzi, nălucă, ca o torță-n noapte
Și-n visul tău adesea sunt... Tu mă dezmierzi cu-aceleași șoapte.
Rămâi, rămâi în gândul meu, frumoasă în cuvânt pictată!
Eu îți dedic poemul meu și o iubire-adevărată...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!