ambiguitate

Problema cu Google este că ai 360 de grade de informaţie omnidirecţională pe baze liniare, însă algoritmii pentru ironie şi ambiguitate nu există aici. Iar aceştia sunt algoritmii înţelepciunii.

citat din William Hurt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguitate

Ion adesea lua seama
Când la ea, când la Diana,
Dar când apăru Liana,
Cine e... nu-şi dete seama.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguu

Un întreg univers,
Un colţ de lume,
O fărâmă de ceva anume,
O inefabilă natiune.
O pierdere absurdă în detalii,
O regăsire printre cioburi de vitralii,
O constatare ambiguuă,
O muncă depusă asiduuă.
Un amalgam de cuvinte fără sens,
O înşiruire logică cu subînţeles,
O analiză pe subiect,
O sinteză obiectivă, în lipsă de concret.
Un deranj inutil,
Un mod de a fi abil,
Susceptibil de ceva,
Deocamdată instabil.
O cugetare fără noimă,
O idiomă,
O parafrazare din citate,
O ambiguitate.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvintele de apoi

cuvintele vorbesc o altă limbă
au toate o ambiguitate
din care nu mai înţelegem nimic,
câteodată suntem jigniţi
şi devenim taciturni
ne împotmolim
în sufletele altora
scormonim degeaba
prin trecut în munţii de amintiri
aruncate la coşul de gunoi.
tăcerea ne astupă spasmodic
ambele urechi
văzând cum trosnesc lacrimile
pe faţa unei fecioare.
vremea priveşte mişcată
la acest turn babel
în care cuvintele
se rătăcesc.
o altă limbă ar trebui inventată
în care cuvintele să fie mute

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (30 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să ne abandonăm scepticismul doar în faţa dovezilor foarte solide. Ştiinţa solicită să ai o toleranţă pentru ambiguitate. Unde suntem ignoranţi, ar trebui să ne abţinem de a ne da cu părerea. Oricare ar fi neplăcerea care este generată de incertitudine aceasta serveşte unui scop mai mare: Ea ne determină să acumulăm date mai bune. Această atitudine este diferenţa dintre ştiinţă şi foarte multe altele. Ştiinţa oferă puţine în materie de emoţii ieftine. Standardele dovezilor sunt stricte. Dar, atunci când sunt urmate ne permit să vedem departe, iluminând chiar şi un mare întuneric.

citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambiguitate

cu figura ta în ochi
stam lungit
pe pat de cridă,
descântându-ţi de deochi
cu tămâia din firidă.

printre fulgi albi
de bumbac
ţi-a venit iarna de hac
şi ningea, măre, ningea,
ca-n vremea lui Caragea.

nu mai ştiu de era iarnă
pe sub cetinii-nverziţi,
ne-mbătasem la povarnă,
descântecul se lipise de noi
şi lunecam simultan
printre soare, ninsoare şi ploi...

lunecau pe secunde

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care îşi doreşte cu adevărat un lucru găseşte o cale, cel care nu, găseşte o scuză. E important să înţelegi că lipsa de concret şi specific te va face să ajungi la 80 de ani orbecăind ca la 16. Să ştii ce vrei este prima condiţie pentru a obţine. Nu te poţi plânge că nu eşti împlinit dacă nu ştii ce te împlineşte şi nu faci eforturi concrete pentru a atinge ceea ce te împlineşte. Este o muncă de căutare, o muncă interioară, însă e important, dacă nu poţi să fii concret, decis şi specific să închizi telefonul mobil, să scoţi internetul din funcţiune, să te duci în vârf de munte singur şi să te gândeşti până iese fum din creier ce vrei cu adevărat. Orice ezitare, orice exprimare vagă, orice ambiguitate se va transforma în muncă de 10 ori mai multă şi mai grea, suferinţă fără sens, lipsa de înţelegere a ta, a vieţii şi a motivelor pentru care an după an în continuare rătăceşti. Cu definirea a ceea ce vrei începe totul. Desenează, cântă, dansează, scrie, mimează, fă orice e nevoie ca să exprimi în mod autentic ceea ce se află în tine.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice enunţ cu privire la educaţie nu numai că descrie o realitate, dar construieşte şi prescrie ceea ce aceasta trebuie să devină în perspectivă. Discursul normativ face loc, de obicei, voluntarismului şi subiectivismului. Reperele valorice ale educaţiei viitoare se pierd în spaţiul nedeterminat al reveriei. De regulă, terminologia educaţională suferă de o ambiguitate semantică şi imprecizie referenţială. Când se desenează obiectivele, cuvintele îşi dau concursul pentru a nega realitatea existentă şi se pregătesc pentru a adula virtualitatea. Substanţa limbii, în această încercare de trasare a proiectului, se rarefiază, mlădiindu-se în conformitate cu alura şi valoarea ţintei. Încă din faza conturării scopului, discursul însuşi vine în întâmpinarea ţintei chiar făcând-o în parte. Există o forţă presupoziţională a cuvintelor care se actualizează în orice proiect didactic. Cuvântul educativ este un cuvânt insinuos. Discursul pedagogic nu numai descrie sau prescrie, ci crede că şi face efectiv ceea ce este doar în proiect. Premisa aceasta este: a spune înseamnă deja a face! Făcutul se ascunde la adăpostul spusului. De multe ori, discursul despre educaţie se limitează doar la a spune ceva despre ceea ce se face, pentru a se crede că se şi face ori s-a făcut cu adevărat. Uneori, se vorbeşte mult şi se întreprinde puţin sau deloc.

Constantin Cucoş în C. Cucoş, Minciună, contrafacere, simulare. O abordare psihopedagogică, Editura Polirom, Iaşi, 1997 (1997)
Adăugat de Constantin Cucoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi spre Paradis

Emoţia surprinzătoare devine gând constant şi prezent,
gândul devine nevoie, nevoia se transformă-n iubire,
al inimii parcurs adiacent, sentiment omniprezent,
undă şi spirală, apoi, lumină-n dezrobire...
************************
Regele felin din înaltul castel privesc,
bucăţi de inimă zboară în vânt,
licurici statici clipa văduvesc,
culori dezactivate se pierd în cuvânt.
În seara-ntunecată, adevărata circumferinţă desenez,
culeg mici perle negre stăpânite de entităţi
în permanenţă evoluţie şi schimbare-n bucăţi,
un cadru alb-negru sau minunate monturi ecosez.
Prizonieră cu voie, iubirea-n muşcătura mâinii tale simt,
o văd cum niciodată nu face schimb
şi viaţa ţine strâns ca şi cum ar apăra-o de lanţuri cu zale dinţate
ce la pândă stau în mintea mea slabă, fragilă, plină de ambiguitate.
În dar primesc delicate ţesături, în mână prind coralul exonerat,
dorindu-mi acum a percepe netezimea stâncii ce l-a generat...
Mă-ntorc în sfârşit unde aerul e dens

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intoxicaţi cu vise

Mă găseşti, agăţată de o fărâmă de ceva,
Ceva ce, încă mai ţine,
Legătura e puternică, de priveşti de la distanţă,
De te apropii, sunt frânturi de destine.

Intoxicată de vise, la intersecţia unor străzi paralele,
Îmi fac felinare din stele,
Alimentez cu lumină clar-obscurul, ce zgârie noaptea,
Îmi port paşii, urmele-mi dispar odată cu ceaţa.

E fum, e un orizont prăfuit,
Nici limita de la pământ la cer
nu mai e ceva definit.
Totuşi, se loveşte de timp,
într-un punct din infinit,
Unde converg toate,
Atât simplu, cât şi cu ambiguitate.

Intoxicaţia a pătruns şi-n privire,
Nu mai descifrează siluete, ci umbre-n devenire.

[...] Citeşte tot

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!