Einstein, Albert

Războiul din colţul străzii

începuse în bucătăria de campanie
după plierea spaţiului găurile de vierme
au conectat universuri şi galaxii
ciorba de fasole era servită în gamelele
aliniate conform teoriei lui einstein
linguri de inox sclipitoare la cel mai mic
foc de armă tras de general în beci
după o hipnoză regresivă executată
regulamentar de toată divizia mecanizată

felia de carne stă pe mazăre în clepsidre
unde timpul şi-a pierdut valoarea
soldaţii stau întinşi pe-un surâs fraged
cu armele pregătite să atace rasolul

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comploturi subtile

Există o lege: destinul tău ca un nevăz
suntem cu toţii subjugaţi de o mână
pentru tine
nu există monştri, numai Einstein şi orhidee
nu-ţi ridici ochii nepedepsit
către o zeiţă
sărutul tău inventează biserici părăsite de diavoli
ţie doar o moarte ţi-e rezervată
există o lege: întunericul se învaţă cu lumină
o lume care râde şi plânge printre subtile comploturi,
dragostea mea biciuită din toate punctele cardinale
pe cale de dispariţie
sunt doar zimbrii...
există o lege: crima naşte puterea

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

e un fel de a privi lumea
între două bătăi de inimă şi o lacrimă
sigur e o ştiinţă
cam ciudată
care nu vrea să limpezească nimic
nici iubirea
nici durerea
vindecă uneori sufletul
dar asta într-un mod relativ
chiar aşa
relativul
sună ca un timp al conjugării verbelor
de către poeţi

de când einstein a aruncat inefabilul
între două încercări de concret
mă deplasez cu viteza gândului
când spre roşu
când spre albastru
apoi aşez iubirea în cuvinte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cursivitate plăpândă

Mă bat nişte pedale în tălpi,
Să mi le iau, să le pun pe spinare,
Stând doar pe coate-n scrijelit, ce doare,
Până se îngroaşe scoarţa cenuşie în cruste dălbi.

Mă trag de firele de păr, electrostatic,
Vâlvoi, ca şi cum Einstein mi-ar vrea geniu
Şi nu voi reuşi nicicând; n-am timpul un mileniu,
Mai mult, decât să îndrug multe cuvinte-n rime, apatic.

Mă irosesc în fiecare dimineaţă, întrebândă
De pot să mă împlinesc din planul vrut al celeilalte,
Trecută tot la rând, la fel, dintr-alte stopuri, eşec, halte,
Provocat, dar nevrute, fiinţei ce-o întreţin, cum pot, bolânde.

O alta printre, dintre voi, la fel, la fel, cursivele plăpânde!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când a-nceput el să scrie

(două picături de apă)

1.

Încă se mai auzeau cocoşii,
ca-n Nazaret, când a-nceput el să scrie
pe zmeul de hârtie

două picături de apă
din întâmplare-au nimerit
la mine-n gândul cu piatra
cu rogojina şi cu zarurile aruncate

între leme, dileme, trileme,
poveşti şi probleme
ieşite în întâmpinarea
seminţelor purtate de vânt
cuvântătoare

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă hematiei

Aţi fost cândva, o hematie?
Trăieşte, şapte mile în total,
Da-i sursă sigură, de imortal...
De-o pierzi şi-o reprimeşti, te reînvie.

Îi misterul cărăuşului de viaţă,
Îţi este butelia de oxigen,
Cu hemoglobina-ţi dă roşu la faţă...
Pe ea o pierzi la timp de recviem.

E plină de metale preţioase,
E crom, e aur, platină, e şi fier,
Tot ea e porfirina ce-ai în oase...
N-ai cum s-o reproduci, ea nu e ser.

Îşi schimbă forma plată, la nevoie,
S-ajungă-n labirint de capilare,
E creator de Einstein sau de " Domnul Goe"...
E solul inimii, din cap până-n picioare.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecuţi viitori

Trăim într-un etern monden,
La fel ca-n timp de vodevil
-Model de viaţă exogen-
Pretinşi moderni, de stil labil...

Copii suntem de-antichitate
-Cu crez că-i suntem endogeni-
Citând din antice citate;
Microbi... pretinşi drept antigeni.

Nici piramide nu mai facem
-Destinul ne e Nostradamus-
Petrecem timp, ca să ne placem,
Filozofând pe Albert Camus.

Suntem neîncetat surprinşi
-Descoperind ce se ştia,
Genii pierdute în pretinşi-
Aflând că Soarele e-o stea.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generalul şi starea lui iniţială

Stare de alarmă
în creierul tău metafizic
ţii un discurs pe tema
destinului
la căpătâiul muribundului
dragă generale,
nu-ţi face procese de conştiinţă
e mai uman totuşi
să-l citeşti pe Albert Camus
sau să spargi oglinzi
în nopţi cu lună
prin câte războaie s-a plimbat
trupul tău
înainte de a-şi dobândi
starea iniţială
în intimitate te transformi
într-un vampir
mai rabdă-te câteva secunde
sau du-te acasă
mama ţi-e grav bolnavă

[...] Citeşte tot

poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condensatul...

. sorb permanentul existenţei din lumea ce mă înconjoară
mai sorb şi harul excelenţei din cea sortită să mă doară
şi trec prin spaţiu şi prin vreme spre lume aia, viitoare
cu arhetipuri şi extreme în care nimeni şi nimic nu moare

şi-n care-i numai veşnicie şi permanentă ambianţă
şi gol ce naşte energie din morfogena-i rezonanţă
iar lutul stă în nemişcare iar nemişcarea într-o găoace
din care naşte când un soare, când hăuri dure şi rapace...

şi-n care nu există moarte şi-n care nu există viaţă
doar fluctuaţii când deşarte când lungi când doldora de ciaţă
şi-n care-i condensată firea mai zis-a lui einstein şi bose
şi în esenţă fericirea-i un câmp cu floricele roze...

poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul iernii

Draga mea, în mijlocul urii, am aflat că există acolo, în mine,
o iubire invincibilă.
În mijlocul lacrimilor, am am aflat că există acolo, în mine,
un zâmbet invincibil.
În mijlocul haosului, am am aflat că există acolo, în mine,
un calm invincibil.
Am realizat, cu toate acestea, că....

În mijlocul iernii am aflat că există acolo, în mine,
o vară invincibilă.
Şi asta mă face fericit.
Îmi spune că oricât de mult încearcă lumea
să mă îngenuncheze, există acolo, în mine,
ceva mai puternic –
ceva mai bun, care se împotriveşte.

poezie clasică de Albert Camus, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!