Poezii despre Benjamin, pagina 2
Ora de vizită
În seara asta capul ca o lampă
își arde restul fumegos de gaz
și cineva a pus mâna pe clampă,
și cineva m-atinge pe obraz.
În seara asta lungă, cineva
tușește-n mine, scuipă și-și dă duhul,
și nici măcar n-aș vrea să fug n-aș vrea
s-ajung din nou cu mânele văzduhul!
Stau în odaie ca-ntr-un tren în care
aștept în geam să crape-un peisaj,
și-mi țin în mână sufletul de soare
sărmanul pașaport pentru voiaj.
Mă doare liniștea crescută-n mine
mă doare întunericul crescut,
ca o mocirlă-n care dorm pe vine
bivolii negri de necunoscut.
[...] Citește tot
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
D-na Benjamin Pantier
Știu, a spus că i-am prins sufletul în capcană
Cu un laț care l-a însângerat de moarte.
Că toți oamenii îl iubeau
Și că cele mai multe femei l-au compătimit.
Dar, ia, închipuieșteți că ești o adevărată doamnă, că ai gusturi delicate
Și că detești mirosul de whiskey și de ceapă,
Și că ritmul "Ode"-lor lui Wordsworth îți sună plăcut în urechi,
În vreme ce el de dimineața până noaptea
Tot repeta flecuri comune:
" Oh, de ce trebuie ca sufletul celor muritori să fie mândru?"
Și, apoi, închipuiește-ți
Că ești o femeie cu gust, talentată,
Și că singurul om cu care moralitatea și legea
Îți permit să ai legături maritale
Este exact omul care te umple de dezgust
De fiecare dată când te gândești la așa ceva,
Mai ales că te gândești la așa ceva
De câte ori îl vezi.
D-aia l-am alungat din casă
Să trăiască alături de câinele lui în camera puturoasă
[...] Citește tot
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
S.O.S
Prietenă, îți dărui acest poem de nea
să-ți încălzești picioarele mici-Norvegia-
al tău e păru-acesta și-aici zâmbești tu, mamă,
și fericirea mării ți-e zâmbetul. Mi-e teamă
că-o să-mi rămână numai oceanele de lână,
reni ar putea ucide a mâinilor stăpână,
sângele pălmuiește haosul primitiv,
urăsc aceste ghețuri care mă fac captiv
ce face-un înger vântul de corzi când îl anină,
de amintire linsă e pielea ta marină
prietenă, greu tare întinerim, mai sunt
în dejnădejde brațe plutind și ochi. O, cânt
până când viața strigă dup-ajutor, tăcere,
o, cânt al celui care renunță, dacă piere
de artă frumusețea să piară-atunci. Fanarele
în sângele pavajelor strigă. Pentru vasul
ce pleacă nu-i a bine. Să scape cine poate!
Cerul își pune albele-i cravate.
poezie clasică de Benjamin Fondane din Poezii în limba franceză, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie luminoasă...
Femeie luminoasă ca șesurile-n toamnă,
dă-mi gâtul tău, cuib moale cu paseri de azur,
dă-mi mânele, mai pure ca pietrele din râuri
femeie cu gândirea ca un polen netrebnic
și carnea ca oricare gândire mai zămoasă.
Femeie, pământ negru, te vreau și te iubesc,
aș vrea să-l ar, să-l semăn, să-l secer și să-l macin,
pământ proaspăt în care dormiră toți ai mei,
pământ tânăr în care mi-i tânără chemarea,
pământul unde-n urmă vreau să adorm și eu.
Și vreau în ciuda celui ce seamănă-n deșert
nisip și foc, cu umbra la brâu și soare-n ceafă
grăuntelui lumină să-i dăruiesc și apă;
aș vrea să-l ar, să-l seamăn, să-l secer și să-l macin
și-aș vrea s-adorm cu grâul cel bun la căpătâi,
pământ, matrice dată din ziua cea dintâi,
în care mă așteaptă, ca-ntr-o oglindă, chipul.
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști (1917)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meșterii și ciclopii
Trei meșteri, doi ciclopi și Cucu au decis să se ducă la Harvard. Poligloți, poliformi și infirmi erau adunați în curte pentru bonuri de ordine. Unii stăteau de jumătate de veac. Mulți discipoli, puțină disciplină. Relaționau, canalizau, fiecare după posibilități. Pe margini creșteau plante perene, unele ancorate de sârma ghimpată. Paradidomena, un cuvânt greu de reținut, era de fapt numele fetei decanului. Era o fostă elevă a lui Benjamin. În mijlocul curții, o statuie mare a învățatului era periodic stropită de un câine lipsit de rușine. La început a fost pupându-l, era ultimul calambur al unui repetent.
Nimeni nu râdea, lumea era încordată. Cineva spunea că venise de la Moxa ca să prindă doxa. Un tip nesuferit, pe nume Schleppfuss, originar de pe Volga, din cei care trăgeau cândva vasele pe uscat, striga la candidați să păstreze o linie ciudată, ondulată spre Vest.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântece simple: Mărior
Din nou ne cheamă iarna la sobă, să vorbim.
Ciori au bătut văzduhul ca niște cuie și-mi
place-n urechi tăcerea cum scârțâie... Pesemne,
iar au pornit, în uliți, căruțele cu lemne.
Amurg. De-ar bate-n ușă deodată, cineva,
desigur că i-aș spune: intră! și ai intra.
Tăcerea-n noi și-n seara căzută-ntre covoare,
ar fierbe ca un cântec călduț, de samovare.
N-ai întreba nimica și-ai aștepta răspuns
Ți-aș spune: o lumină din mine s-a ascuns.
Vrei să ți-i pun la sobă pantofii de mătasă?
Ți-aș spune: ai picioare ca iepuri mici de casă;
și vorbele-ar rămâne limpezi și grele-n noi,
ca ciorile surprinse de moarte într-un sloi.
Și mi-ar fi poate frică să nu ghicesc ce-nseamnă
făptura ta, împinsă aicea dintr-o toamnă,
cu capu-n mâni visată, deștept, de-atâtea ori!...
Am bănuit că-i iarnă afară după ciori,
și-aș fi voit să-l dărui cuiva, ca să-l ascunză,
sufletul, cât o umbră crescută sub o frunză.
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști (1922)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lui Taliarh
Boii urâți și teferi s-au limpezit în șes,
și au țipat cocoșii târziu și fără sens.
Ileana, care doarme cu porcii de tărâțe,
s-a pus să mulgă vacii lapte stelar din țâțe,
pământului să mulgă răcoare de cartof.
Toamna bacoviană geme-n ferestre: of! -
Prietene, dă-mi mâna și taci; așa; dă-mi mâna.
Privește curtea, porcii, și, râcâind țărâna,
cocoșii albi. Privește: sufletul meu e trist.
O, Taliarh, acuma, ca și-n trecut, exist,
și beau din vinul ăsta, și beau din cupa asta.
Vechilul tot nu știe ce albă-i e nevasta,
Ileana tot nu știe decât să mulgă vaci
și via să-și înnoade azurul pe araci.
Vino; să stăm de vorbă cât ne mai ține vrerea;
ca mâne, peste inimi, va izbuti tăcerea,
și n-om vedea prin geamuri, tineri și zgomotoși,
amurgul care-aleargă după cireadă, roș.
Ca mâne, toamna iară se va mări prin grâne,
și vinul toamnei poate nu-l vom mai bea. Ca mâne,
[...] Citește tot
poezie clasică de Benjamin Fondane din Priveliști (1919)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vreau să mor în patul Meu
Azi noapte-au venit dinspre Gilgal* în iureș mare,-n tropot
De cai, oșteni grăbind spre câmpurile-omorului și asta-i tot.
Pitic și matahală, morți în bălți de sânge, fără niciun Dumnezeu.
Eu vreau să mor în patul Meu.
Ca vizoarele tancurilor, ochii lor erau stranii și sticloși,
Întotdeauna eu sunt cei puțini, iar ei, cei foarte numeroși.
Trebuie să răspund. Ei pot interoga mintea Mea mereu.
Dar eu vreau să mor în patul Meu.
Soarele încremenise-n Gibeon*. Iubitor de-asemenea decoruri,
El e dispus să lumineze veșnic astfel de lupte și de-omoruri.
Poate nu-Mi voi vedea soția când va fi vărsat sângele-i iudeu,
Dar eu vreau să mor în patul Meu.
Samson, puterea lui în chică fluturând....
Mi-au tuns părul înainte de-a mă fi făcut, vrând-nevrând,
Erou, instruindu-mă să lovesc cu sulița din plin fuleu.
Eu vreau să mor în patul Meu
[...] Citește tot
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry
Pentru că meditez la Motanul meu Jeoffry.
Pentru că el e slujitorul Dumnezeului cel Viu,
pe care-L servește zilnic cu credință.
Pentru că de la prima vedere a gloriei Domnului la Răsărit
el, în felul lui, I s-a-nchinat.
Pentru că asta se face prin rotunda încununare a trupului
de șapte ori cu grațioasă rapiditate.
Pentru că el sare să prindă aroma de cătușnică,
o binecuvântare a Domnului, un răspuns la rugăciunile lui.
Pentru că se răsucește-n orice ghicitoare pentru a-i afla răspunsul.
Pentru că, făcându-și datoria și primind binecuvântarea,
el capătă tot mai multă încredere în sine.
Pentru că așa ceva se face în zece feluri.
În primul rând, el se uită la labele din față, să vadă dacă-s curate.
În al doilea, împinge cu labele-n spate, să se-asigure că locul e liber.
În al treilea, își extinde trupul cu labele întinse-n față.
În al patrulea, își ascute ghearele de-un lemn.
În al cincilea, își curăță blănița.
În al șaselea, se rostogolește pe mochetă.
În al șaptelea, se puricește pentru a se asigura
[...] Citește tot
poezie de Christopher Smart,1722-1771, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spooniada
Despre John Cabanis și mânie, și despre lupta
Părților ostile, și despre refuzul de a fi de partea întunericului
Care a făcut ca oamenii simpli să fie în favoarea
Libertății în Spoon River, și despre căderea
Familiei Rhodes, a căror bancă a produs deznădejdi
Și pagube inconmensurabile atâtora,
Stârnind ura care a aprins torța din mâinile lui Anarch
Spre a incendia curtea de justiție, pe ale cărei înnegrite ruine
S-a ridicat un templu mai trainic care să lumineze calea Progresului
Cântă, tu, muză care ai dezmierdat cu zâmbete fața lui Chian
Și care ai văzut pe Greci și pe Troieni cățărându-se asemeni unor furnici
Peste Scamander, peste ziduri,
Vânători și vânați, și ruguri funerare,
Și hectacombe sacre primele ruguri aprinse din pricina
Elenei care a fugit cu Paris, sufletul pereche, la Troia;
Și furia lui Peleus,
Decis să piardă Chryseis, frumoasa ofrandă
Adusă războiului, și partenera iubită.
Spune primul,
Tu, fiu al nopții, pe nume Momus, de ai cărui ochi
[...] Citește tot
poezie clasică de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!