Poezii despre fata morgana, pagina 2
Declarație de dor nebun
Nu te mai iubesc pe tine
cu sufletul eu am ce am
și dacă tac răsar rubine
primavara florilor pe ram
Cu sufletul eu am ce am
că trupul e fata morgana
în mâna ta eu înfloream
de setea ta se umple cana
Că trupul e fata morgana
și dacă taci răsar rubine
leacul meu și tot tu rana
nu te mai iubesc pe tine
Cu sufletul eu am ce am
leacule din neam în neam
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 februarie 2020)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvara aceasta
Sfioasă și blândă,-mbrăcată în verde,
Mai trece aleea - un gând printre gene,
Sub voaluri de ploaie, prin ramuri și plete,
Țesând în miresme iubiri efemere...
Condurii-i lila - fulgerări de lumină...
Sărut lunecos peste plaja de mov.
Pârâul sticlos - o poveste divină,
Lumină și farmec țâșnind din ceaslov.
Iubire de semeni, Dumnezeu și frumos...
Trec îngeri pe cer într-un dans unicrom,
O "Fată Morgană" într-un dans sinuos,
Un zâmbet de vis peste-al "Verdelui" tron.
În sângeri habotnici o ultimă rugă
Spre jadul cu umbre tremurând în aval.
Sunt roze și crini braț la braț. Vor să umple
De lacrimă ochiul și-al iubirii pahar.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iluzii...
Care mai dorește,
care mai poftește
iluzii garantate..
iluzii de calitate
miraje de vis
năluciri mirifice
himere fabuloase
fără termen de expirare
pentru toți
și pentru toate gusturile.
Fata Morgana
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan Zehan
Comentează! | Votează! | Copiază!
DOAR UN COMENTARIU LA O POEZIE
Mi-s ochii triști, iubite, privirea-nlăcrimată,
Mă cauți și te caut... căci ne-am ascuns de noi
Și-un dor nebun prin gări și pe câmpii ne poartă...
Eu sunt Fata Morgana....,, de sâmbătă sau joi''...
Eu leac îți sunt durerii când vin să-ți mângâi părul
Și te înalț pe culmi în nopțile frumoase,
,, Iluzie ivită''.... ca să-ți astâmpăr dorul....
Rămân speranța ta....,, și-a zilelor rămase''...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diptic
Sunt scarabeul de aur în așteptarea
Unei gâze miraculoase, o zână gâză,
În jur roiesc mici iago, cinstiți brutuși,
Mă simt minunat, deși pustnic într-o peșteră
Numai și numai de aur, rostesc cuvinte,
Îi înțeleg pe Spinoza, pe Da Costa,
Pe Jeanne D'Arc o înțeleg cel mai bine,
Uneori, seara, vine la mine Pascal,
Îmi spune, o picătură de apă te poate ucide,
Eu nu-l cred, am devenit un mistic îndărătnic,
Cred mai mult în spirite, decât în cuvintele unor prieteni,
Ce ne lipsește? Nimic, în afara unei mici antante
Cu spirite asemănătoare, eu nu mai pot fi de mult
Împușcat, reînviu mereu cu Dostoievski, Tolstoi,
Strigătul în pustiu se preface în Fata Morgana,
Cu ea mai vorbim în somn, în pustiu,
Acolo aleargă vioi scarabeii de aur.
* * * * * * *
Stau morții-n găoace de lut,
Ca puiul cel nenăscut,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
fata morgana -
nisipul adus de vânt
antiderapant
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Haiku
păpușă de lemn -
pe suprafața apei
fata morgana
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
dragostea mea
să-mi rămâi
aproape de suflet
și să mă aperi
de toate urgiile
unei lumi în care pășesc
fără vreun act de identitate
e soare pe câmpuri
și lumea devine toridă
tu să mă aperi
de fata morgana
ce încă valsează
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiuni
V-ați întâlnit pe carosabilul umed al iubirii.
Poezia s-a revărsat din voi și lumini au aprins cerul.
Am reciclat lampioanele viselor
Poate că nu mai aveți nevoi de ele la margini de oglinzi.
Privirile voatere s-au strâns de mână
Și au trecut ca o fată morgană pe aleile paradisului.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Captivitate
acolo unde muntele
sărută marea
e un regat
de trupuri captive
acoperite cu sare
eu înotam în apa
mai albă ca neaua
și învățam să mă
cațăr spre tine
cu unghii de flori
tu coborai pe sania
trasă de mirajul pădurii
ca fata morgana
totdeauna departe
de lumea captivă
ce ne ținea
suflete albe în noapte
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!