+ce +este +cartea

Bărbatul: V-am adus un exemplar. (Îi întinde o carte.)
Ofiţerul: Ce este aceasta?
Bărbatul: Viaţa mea, din carton, aracet şi hârtie....
Ofiţerul (răsfoind cartea): Cam subţire!
Bărbatul: E varianta epică şi lacrimogenă. Volumul întâi...
Ofiţerul (cântărind volumul): Şi destul de uşoară...
Bărbatul: Autorul nu poate aborda subiecte grele. E un uşuratic, prin definiţie...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este o ştiinţă care mă plictiseşte pe mine grozav, e, desigur, geografia. Am profesat pentru ea întotdeauna un dispreţ suveran, şi cu drept cuvânt. Căci să vă spun păcatul: Pe vremea când eram eu băiat, la noi la şcoală, ne dădea domnu să învăţăm geografie după cartea lui August Gorjan. Cartea asta e aşa de drăcoasă. Încât autorul ei a ajuns general; iar eu, care n-am putut-o pricepe, am rămas un nepricopsit.

Anton Bacalbaşa în Geograful Gobjan
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt aproape cinci secole de când invenţia lui Gutenberg a pus la îndemâna oamenilor mijlocul rapid de comunicare a ideilor. Tipografii au luat locul scribilor, cartea, dintr-un obiect de lux rezervat doar oamenilor foarte bogaţi, a devenit un mijloc de cultură populară. De la ziarele-manuscrise – "avvisi", mijloc costisitor al regilor, bancherilor, ca Fugger, de a informa şi a se informa, ziarul modern este la îndemâna celui mai sărac care participă nu numai la viaţa statului căruia aparţine, ci şi la viaţa planetei.

Pamfil Şeicaru în Istoria presei, O încercare de sociologie a presei (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea - iubire sufletească (sonet creaţiei)

CARTEA - IUBIRE SUFLETEASCĂ
(sonet creaţiei)

Prin lumea grăbită către uitare,
cartea este iubire sufleteacă,
ce în cuvinte poate să grăiască
sentimente pe-a dorului cărare.

Un mire devotat să întâlnească,
aleargă muză pe-a ochilor zare,
în stihuri să fie revelatoare
şi cu poetul să se logodească.

Încununaţi de braţele solare
se-avântă spre veşnicia cerească,
să le dea zeii binecuvântare.

O poezie vrând să plăsmuiască
din sentimente călăuzitoare,
pe aripi de vis plutesc să renască.

[...] Citeşte tot

sonet de Maria Filipoiu din Spiritul Poeziei (21 martie 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* Un profesor de română minunat: el a fost omul cu cartea în viaţa mea.

* Cred, totuşi, că fiecărui profesor trebuie să i se ridice o statuie.

* Un loc fără un om sfânt, fără un om binecuvântat este un non-sens.

* Liturghia devine un moment de contemplare şi unire cu Dumnezeu.

* Civilizaţiile străvechi făceau un lucru admirabil: pe oamenii bătrâni îi aşezau în centrul comunităţii.

* Vedem oameni tineri la televizor, care vorbesc, care fac show, dar bine-ar fi să înţelegem că tinereţea se îmbolnăveşte, ajunge bătrâneţe, şi se întâmplă cu noi accidentul fatal, moartea.

* Sfântul Isac Sirul spune că iadul este cea mai de jos treaptă a cunoaşterii lui Dumnezeu.

Pr.Visarion Alexa în 7 cuvinte ale iubirii (2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu ştie cât a rămas el acolo, până s-a dezmeticit din ameţeala ce-i veni căzând. Când se pomeni, el era tot cu cartea în mână. Mulţumi Domnului că l-a scos din mâna duhurilor rele şi că este viu; dară alt necaz acum! nu ştia unde se află. Se scoală el d-acolo, şi o porneşte la drum. Şi aide, şi aide până ce d-abia ieşi din prăpastie. Apoi o luă într-acolo unde mila Domnului l-o duce. Şi apucând spre soare-scapătă, se duse, se duse, zi de vară până-n seară, fără să dea de vrun sat şi fără să vază pui de om; şi mai mergând ce mai merse, dete de un copaci şi mase acolo. Nemâncat şi nebăut nu putea să doarmă. Şi luptându-se cu foamea, cu setea şi cu nesomnul, se socotea unde s-ar duce, ca să iasă la lume. A doua zi o apucă iarăşi spre soare-scapătă, după cum plănuia el, până ce dete peste nişte grămezi de căpăţâni şi oase de oameni.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portarul, dacă văzu că nu este chip să-l oprească de a merge, îl duse la fata împăratului. Ei, cum se văzură, se şi plăcură. Se vede că ei erau făcuţi unul pentru altul. Şi de unde să nu fie aşa! Biata fata împăratului ar fi dorit să rămâie în noaptea aceea băiatul în cămara ei; dară îi era milă de tinereţele lui, cum de să se prăpădească o aşa bunătate de june. Şi împreună cu portarul mai cercară încă o dată să-l facă a nu rămânea. Dară fu peste poate; căci Făt-Frumos era de aceia cari, când îşi pune în gând să facă ceva, nici dracul nu i-o scoate din cap. Şi aşa, cum veni seara, el se duse cu cărticica lui în mână şi stătu în priveghere. Ce făcu el, ce nu făcu, că văzu albul zilei. A doua zi îl găsiră tot cu cartea în mână şi searbăd, şi galben ca turta de ceară, de pare că muncise cine ştie la ce lucruri grele, şi cine ştie câte nopţi, nemâncat şi nebăut.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există deosebire de la o carte la alta. Nu mă mir că grecii au făcut Iliada, iar egiptenii şi chinezii istoriile lor. Ceea ce ne rămâne este să vedem cum s-au născut aceste cărţi. Istoricii legendari nu sunt contemporanii lucrurilor pe care le descriu. Homer compune un roman asupra unor vremi de mult apuse. Nimeni nu se îndoieşte de existenţa, în trecut, a Troiei sau a lui Agamenon. Homer însă nu se gândea să scrie o istorie adevărată; a vrut să compună numai o carte de divertisment. Cartea sa e singura în felul ei din vremea sa. Frumuseţea operei asigură trăirea faptelor. Toată lumea o citeşte şi vorbeşte de ea. De fapt şi este nevoie să fie cunoscută. Fiecare trebuie să o ştie pe dinafară. Patru sute de ani mai târziu martorii întâmplărilor nu mai sunt în viaţă. Nimeni nu mai ştie pe cale directă dacă ce se află în cărţi este o istorie a unor fapte petrecute sau poveste scornită. Dacă însă le-ai afla din gura strămoşilor, ele ţi-ar putea părea adevărate.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incertitudini

Îmi atârnă la fereastră
Iarba cerului, albastră,
Din care, pe mii de fire,
Curg luceferii-n neştire.

Sufletul, ca un burete,
Prinde lacrimile-ncete
Ale stelelor, pe rând,
Sticlind alb şi tremurând.

Scama tristeţelor mele
Se-ncurcă noaptea cu ele,
Genele lui Dumnezeu
Cad în călimarul meu.

Deschid cartea: cartea geme.
Caut vremea: nu e vreme.
Aş cânta: nu cânt şi sunt
Parc-aş fi şi nu mai sunt.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Straturi

Am parcurs multe vieţi,
unele fiind ale mele –
şi nu mai sunt cine am fost,
deşi câteva principii ale stării de fi
au rămas aceleaşi, iar eu încă mai lupt
să nu mă rătăcesc.

Când privesc înapoi,
căci sunt osândit să privesc,
pentru a strânge puterea
necesară continuării călătoriei,
văd reperele înşirându-se
în apusul orizontului
şi focuri mocnite urmând drumul
de-a lungul taberelor de campare
peste care îngerii gunoaielor
dau rotocoale bătând greoi din aripi.

Oh, eu însumi am întemeiat o famile
din sentimentele mele cele mai profunde,

[...] Citeşte tot

poezie de Stanley Jasspon Kunitz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!