Poezii despre schimb, pagina 19
Cercetare
Doamne cât mă vei mai ține
Pe pământ să viețuiesc,
Fără temere de tine
Păcătos ca să trăiesc?
Doamne tu ești bun și mare
Și aștepți ca să mă schimb,
Să îmi dai vrei cu-ndurare
Azi, al nemuririi nimb.
Doamne știu c-a ta dreptate
Mă îndeamnă să dau rost,
Că-n deplina-i bunătate,
Isus a plătit un cost.
Doamne jertfa-ți de pe cruce
N-am știut s-o prețuiesc,
Ea iertare îmi aduce,
Doar să vreau eu s-o primesc.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Adrian Gugea (20 octombrie 2012)
Adăugat de cocor2
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.
Ce fac?
Amestec picăturile de rouă,
cu iubirea ascunsă
în căușul palmelor mele!
Deasupra aștern trandafiri
veștezi si petale rupte
semn că iubirea a murit!
Apoi îmi schimb veșmintele negre
ca totul să pară, Ok..
Doar inima tresare plângând...
Nu o las... e prea inocentă,
pentru o lume perversă si nesigură...
Destul!... adun picăturile de
rouă cu iubirea rece,
în căușul palmelor si totul
este gheată!
Așa devin insensibilă...
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stilul de viață
Am stilul meu, nimic nu schimb
Nu vreau, nu pot si nici nu stiu
Ca sa privesc altfel in zori
La multi, grabitii trecatori
Care au gand departe dus
Si pentru ei desigur nu-s
Decat persoana oarecare
Venita-n drum din intamplare
Am stilul meu de-a exista
Si pentru nimeni n-as schimba
Nici vorba mea nealterata
Nici patima din gand curata
De a trai cinstit si drept
Chiar daca pasul mi-e incet
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
In sânul lui Dumnezeu
Atâta măreție e în noblețea unui suflet,
Ce suferă stingher, fără să ceară-un schimb,
Ce-și plânge simplitatea, ce nu alege strâmb,
Păstrându-și demnitatea în fiecare scâncet.
Cu rugăciuni spre cer, se-ndreaptă pentru tine,
Umil si fără nici un gând ascuns...
Acolo sus, El știe sufletul mai bine!
Și făra de cuvinte, de lacrimi ești pătruns...
Când doborât de viață, te afli-n apogeu,
Un zâmbet de la îngeri pe chipul tău răzbate,
Am renunțat la visul meu pentru eternitate,
Ca tu, sa fi purtat în sân, de Dumnezeu.
poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor
Mi-e dor de mine și de noi
când desenam prințese pe foi.
Mi-e dor de pașii tăi prin noroi,
mi-e dor de amândoi și de ploi.
Mi-e dor de atâția oameni,
mi-e dor de-asemeni
de visele noastre neterminate,
mereu în zori imaginate.
Aș vrea să schimb cuvântul dor.
să-i spun mai bine, ador.
Un simplu "a" în fața lui dor.
ce sentiment cuceritor...
Mi-e dor de atâtea secunde
pe care le-am împărtit la doi,
în prima secundă vorbeam eu,
apoi citeam pe buzele tale
ocupate cu buzele mele... ador.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub steaua versatilă
steaua mea îmi face cu ochiul
îmi aruncă priviri versatile
visului verde i-a venit sorocul
să răsară-n lume - slove febrile.
steaua mea mă-nvață să mă schimb
să adun doar lumină în gândurile mele
îmi pune pe creștet un azuriu nimb
o seamă de emoții vibrează sub piele.
steaua mea îmi pregătește veșnicia
fericiri diafane îmi cântă sub plasmă
conjug bătrânețea cu trăinicia
păcatul visceral îl spăl cu agheasmă.
steaua mea mă-ndrumă la tot pasul
să străbat cu slova cerul și atlasul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
În satul Cuvintelor,
deseori,
e răscoală.
E răscoala
cuvintelor
pentru hectare de hârtie
sau
pentru neveste-poezie,
de o frumusețe rară.
Cartea
e o moșie
pentru care s-a vărsat
de veacuri
mult
sânge
de cerneală.
Câte un Poem de Neam Bun
[...] Citește tot
poezie de Doina Postolachi din volumul de versuri Nostalgia Neîntoarcerii (2013)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Ambroise" de Doina Postolachi este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Îmi potcovesc destinul...
Îmi potcovesc destinul să nu mai galopeze
Prin desfrânate prunduri să nu mai emigreze
Condurii ce-mi sugrumă picioare-nsângerate
Îi schimb cu-opinci din piele cu fețele ridate.
Căpăstru-l pun la poale de șleampete amurguri
Încorsetându-i norii în veșnicii de gânduri
Din raze lungi de lună coroană împletesc
Să-nnobilez pământul cu iz nepământesc.
Arunc pe soare șaua și cale îmi croiesc
În galaxii surate în neant orbecăiesc
Culeg din fiecare norocul din trifoi
Să ți-l presar în cale să fim din unu, doi.
poezie de Maria-Magdalena Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume neutră
Mă ascund în pielea sintetică a unui obiect
care își expune la vedere luciul
și mă încearcă dureros teama
peste care mă împinge curajul.
Lumea o percep ca o risipire de senzații
halucinant de introvertită
încât mă schimb odată cu ea.
Singurătatea-mi cade pe partea întunecată,
rupe din mine bucăți de sentimente
pe care le cos în gânduri
de nu se mai văd marginile.
Nu mai am nimic personal
să-mi dezvăluie firea rotundă
și rămân un mușuroi locuit de prea multe voci
care mă strigă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culori
Mă îmbrac mereu în
culoarea toamnei
și, culmea, mă prefac, tot mereu,
că iubesc primăvara.
Nu știu de ce simt
că trăiesc un timp
străin și încerc zadarnic
să-l schimb pe sentimente,
pe frunze moarte
sau pe mîngîieri
uitate...
Culorile mă atrag, viclene,
și tot ele mi se oferă,
gratuite,
în cuvinte,
în șoapte,
în abecedare ale uitării...
[...] Citește tot
poezie de Adriana Butnariu
Adăugat de Eliana Doru
Comentează! | Votează! | Copiază!