Poezii despre poteci, pagina 19
Mă bucur că v-ați amintit
Sunteți un fulger dureros.
Ce nu-nțelegeți dumneavoastră
Este pădurea mea albastră
Cu râul verde pân' la os.
Era odată un haiduc,
Cu traista plină ochi de mere
Și în opinci de conifere
Mă alerga ca un năuc.
Și-avea în teacă trandafiri
Și bidiviu ca o nălucă
Și jur că aș fi fost haiducă
De la atâtea potriviri.
Vai, fiica mea, nu sunt haiduci
Pe albăstruile poteci;
E urma ta, pe unde treci
Și până unde te mai duci.
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre haiducie
- poezii despre verde
- poezii despre trandafiri
- poezii despre râuri
- poezii despre păduri
- poezii despre promisiuni
- poezii despre naștere
- poezii despre mere
- poezii despre mamă
Pădurea
Încântătoare maiestoasă...
Visări de-nalt, printre poteci.
Îi simt suflarea răcoroasă
De trunchiuri zvelte, ape reci.
Ce mic sunt printre colosali
Cu vene groase-n rădăcini...
Miresme de giganți florali
Se scurg din vârfuri de tulpini.
Mă simt în trup de uriaș
Ce-mi dă fiori de neștiut.
Îmi caut riduri de făgaș...
Mă simt infim, sunt un pierdut.
Iuțesc și inimă și pas,
M-afund în pat de frunzăriș,
Am gât uscat, sunt în impas...
... Ajung, mă scald în luminiș.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre inimă, poezii despre copilărie, poezii despre apă, poezii despre apicultură sau poezii despre albine
Ultimele întrebări
Pe ce îndepărtate poteci diafane
cutreieră oare-acum Bunica,
trupul ei deposedat de umbră,
ușor ca o pasăre astrală?
Cu ce îngeri, heruvimi și arhangheli
își încrucișează pașii ei imateriali drumul
prin acel spațiu anonim,
prin acel tărâm expectativ?
În ochii clarvăzători,
eliberați pentru totdeauna
de rătăcirile fizice sau metafizice,
oare ce fel de stele licăresc acum?
În vastul hol al universului
în care ființa ei, imersă
în eternitate, se propagă ireversibil,
ecoul căror valsuri și-al căror versuri răsună?
[...] Citește tot
poezie de Astrid Cabral, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre versuri
- poezii despre vals
- poezii despre stele
- poezii despre păsări
- poezii despre pâine
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre mâini
A fi...
Te-am visat,
Erai a mea,
Îți atinsesem nimb de stea...
Te-ai depărtat.
Mult te-aș vrea
Și-a mea poți fi...
Nopțile-mi poți face zi
De n-ai pleca!
Esențe să-ți beau
Condamnat sunt pe viață.
Refuzul mă-ngheață...
Oare ști cât te vreau?
O noapte aștept,
Vino mâine,
Dă-mi sfârșit de suspine...
Să mă deștept.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zile, poezii despre viitor, poezii despre timp, poezii despre sfârșit, poezii despre noapte, poezii despre lumină sau poezii despre inteligență
Să nu mă minți
Să nu mă minți acum, mai bine niciodată
Căci dragostea ne moare-n anotimp,
E iarnă cu alei întortocheate
Spre inimi nu se-ajunge-n contratimp.
Să nu mă minți acum, mai bine niciodată,
Căci frunze suntem în bătăi de vânt,
Suntem noi, doi, și iarna o arată
Și și-ar dori un soare-n plin cuvânt.
Să nu ma minți acum, mai bine niciodată
De-am trece singuri gândurile reci
Și vorbe multe, spuse fără noimă
Ce-au transformat din vise în poteci
Să nu mă minți acum, mai bine niciodată
Am fost făcuți din dragoste si vis
Dar n-am știut culege rodul toamnei
Ducem acum în spate ce e scris.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre iarnă, poezii despre vânt, poezii despre toamnă, poezii despre minciună, poezii despre gânduri, poezii despre frunze sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Munții
Sunt uriașii din vechime,
În vechi scrieri pomeniți
Ei, cei dintâi la înălțime
Peste vremuri neclintiți
Privesc munții cu nesațiu,
Ancorați în timp și spațiu
Pentru mine munții-s sfinți
Îmi sunt frați, dar și părinți
Sunt falnici și misterioși
Îmi sunt dragi dar și strămoși
Tainici, majestuoși sau duri
Ascund enigme prin păduri
Dețin, comori adânci și reci
Prin codri, peșteri sau poteci
Transmit, o stare pozitivă
Din orișicare perspectivă
[...] Citește tot
poezie de David Boia (12 martie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți, poezii despre înălțime sau poezii despre votare
Mi-e dor de tine
Când ploaia-și lasă pașii reci
Peste islazuri și poteci,
Când cerul gri în umbră ține
Și răul, și un strop de bine,
Mi-e dor de tine!
Când trenul șuieră în gară
Și doi-trei călători coboară,
Când pe fereastră văd doar șine,
Una se duce, alta vine...
Mi-e dor de tine!
Când drumul nu se mai termină
Și am sau nu am nicio vină,
Când totul pare trist pe lume,
Iar starea asta n-are nume,
Mi-e dor de tine!
Când nu mai am în lacrimi sare
Și altă zi abia tresare,
[...] Citește tot
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gări, poezii despre vinovăție, poezii despre tristețe, poezii despre trenuri, poezii despre dor sau poezii despre bine și rău
Vis de iarnă
De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când Soarele-i în nori,
M-aș cerne printre fulgi de nea
Fără să știi, pe-ai tăi bujori,
Și-apoi, în lacrimi prefăcut,
Ți-aș încălzi obrajii-ți reci
Pe buze, cu un lung sărut
Pe strada mea de-ar fi să treci,
De unde, ca într-un abis,
De dor nebun m-aș prăvăli
Chiar între sânii tăi, ce vis
Pe strada mea să treci de-ar fi (!)
Iar după ce mi-aș reveni,
În jos, pe sute de poteci
Te-aș căuta pân te-aș găsi
Pe strada mea de-ar fi să treci,
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre sâni, poezii despre prăpăstii, poezii despre nori sau poezii despre bujori
Ah, viață
Îmi trec fiori prin mădulare,
De-mi strigă corpul tot: Mă doare!
Prea neagră-i noaptea și urâtă...
Dar n-are cine să m-audă!
O sumbră taină din surdină
Își face loc printre poteci
Și, cum își râde ea de mine
Dându-mi podoabe brume reci..
Sunt obosită îi zic, mă lasă!
Se pierd priviri în clipe vii...
Iar ei de mine nici că-i pasă
Și-mi toarnă nori mai cenușii...
Ah, viață! Viață și iar viață!
Târziu pătruns-am rostul tău
Și-mi cade lacrima pe față,
Și înțeleg: de vină-s eu!
[...] Citește tot
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre spaimă, poezii despre corp sau poezii despre cenușă
Ascultă-mi cântecul...
Ascultă-mi cântecul meu dulce
Ce trece lin ca un fior
Când paseri vin ca să se culce
În nopțile pline de dor.
Deși odată mi-ai fost dragă
Azi e o șoaptă care piere,
Ne-a blestemat o lume-ntreagă
Ca s-avem parte de durere.
Sub briza dulce a toamnei reci,
Târziu, când îți mângâiam părul,
Pierzându-ne pe dragi poteci
Eu nu știam tot adevărul.
Azi îmi șoptește-o voce blândă
E vocea ta, un rar tezaur,
Și chipul din vechea oglindă
La nunta noastră cea de aur.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (7 iunie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre tezaur, poezii despre păr, poezii despre prezent sau poezii despre nuntă