Epigrame despre o stana iarna, pagina 19

Nu-s plăcinte, nici mâncare
Însă nu ne plângem tare;
Căci la iarnă când e frig
Toate ''cele '' sunt covrig.

Iarna-i grea, omătul mare,
Copiii n-au de mâncare,
Noaptea am plecat din sat
Şi-am fost prins... când am furat.

Cum drumu-i aspru spre vecină,
Să vă arăt că-s gospodar,
Cu gând la vara ce-o să vină,
M-apuc să-mi fac, de-acuma, car!

Antonescu, Geonă, Ponta
Au fost toată viaţa contra;
Acum îşi dau cu barosu'
Care, cum să roadă osu'.

Am vecină migratoare:
Iarna munte, vara mare!
Şi se duce mititica
Unde-o poartă păsărica.

Că şi acolo sunt destui
Ce se cred ai nimănui
Şi nu cred c-ar fi vreo iarnă
Să rămână fără... blană.

Iarna nu este ca vara,
Nici canarul cum e cioara,
Făt frumos nu e ca Zmeul
Şi nici Euro ca Leul!

Iarna a venit îndată,
Copiii vor daruri multe
Când zăpada-i aşezată
Moşul coboară din munte.

Vine iarăşi frigu-aista,
Iarna, albă-ncântătoare,
Când, acum pe drum batista,
Îşi ia nasul la... purtare!

Iarna-i cu năravuri slabe,
Asta e, n-ai ce să-i faci,
Ne trimite-un cârd de babe,
Zgripţuroici, ce n-au colaci.

epigramă de Sever Purcia (4 octombrie 2010)
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 19 >

o stana iarna