Epigrame despre o stana iarna, pagina 18

Cum iarna asta nu mai trece,
Trăiesc, deja, un fapt bizar:
Agentul termic vine rece,
Dar frige rău... la buzunar.

Când fulgii albi ca nişte zaruri
În rostogol coboară-ncet,
Ţăranii se-ncălzesc prin baruri,
Ţărăncile pe... internet.

O, iarnă, un oftat îmi smulgi,
Când iarăşi pernele îţi scuturi;
M-am săturat de-atâţia fulgi,
Prefer să văd un roi de fluturi!

Deşi e iarnă coaptă-n ger,
Privind la dânsul, nu-i mister:
La câţi sticleţi prin cap îi zboară,
Ai zice că e... primăvară!

Vara beau doar bere rece,
Iarna numai ţuică fiartă
Şi excursii fac vreo zece
Doar pe... hartă.

Osânda în infern s-a înăsprit:
Pe cei sortiţi în caznele danteşti,
Nu-imai aruncă în catran topit,
Că-i plimbă iarna-n trenuri româneşti.

Iarna-mi place când e frig.
Beau o ţuică, trag un somn.
Nu mai stau chircit, covrig,
Şi... visez că-s mare domn!

epigramă de Marius Mălai (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au îmbrăcat în fuste lungi
Codanele, şi-n iarna asta,
De poţi sub poala lor s-ajungi,
Chiar dacă bântuie... nevasta.

Dragă colegule, e iarna aspră,
Nu mai facem foc în casă
Toată ziua stăm pe străzi
Devenim doar simple prăzi.

De-i iarnă, primăvară, vară,
El caut-o iubită jună,
Misterioasă ca o lună:
Când vine ziua să dispară!

<< < Pagina 18 >

o stana iarna