Poezii despre covor, pagina 19
Alhambra în cinci minute
nu mai am încredere în punctele cardinale
te-aș sugruma cu mâinile goale
dar nu au loc de funia groasă
care ți-a-ncolăcit artera
vino acasă
vino și lasă
banii pe masă
cât de frumoasă
aș putea să fiu în acest mărăcine
și totuși nu știu
decât să cânt
refrenele noastre aleutine
nu mai am încredere în cocostârcii fără picioare
vino acasă
tu rămâi, eu cobor
când metalul albastru și moale
[...] Citește tot
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet și rondel
Pe pajiștea necontrolată
De sapă, greblă sau lopată
A inflorit si el timid
Prinzând fugar in labirint
De flori mărunte in buchet
O incercare de sonet.
Dar nu stia reguli precise
Si cum sunt rimele permise
Ceru indată ajutor
La clasici duși pe un covor
De stele-n cer si-apoi pictați
Pe vechi coperți, in raft, uitați.
Si a-nceput să-nvețe a scrie
Adevărata poezie!
Dar florile s-au supărat....
-Vino la noi pe inserat
Poet boem in arta scrisă
Si cu iubirea ta aprinsă
De orice verb, de orice ram.
[...] Citește tot
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cad suflete
Șoptesc copacii, tremurând,
Oftând, cad frunzele uscate,
Ca suflete ce zboară-n rând,
Bătând la-a cerului cetate.
Prin reci noroaie se-mpletesc,
Cu picăturile de ploaie,
Iar pe desupra lor pășesc,
Bătrânii, slabi, ce se-nconvoaie.
Prin parcuri ne-am plimbat încet
De mână, ca și doi copii,
Aveam baston, tu diabet
Și foarte multe dioptrii.
Dar la a ceasului bătăi
Când toamna vieții va veni,
Iau sufletele alte căi,
Țintind a cerului tării.
[...] Citește tot
poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Troc vital
M-am gândit să-mi fac viața sul,
S-o strâng când simt că prea s-ar pierde,
Sau ca s-o curăț, de-i murdară...
Depozit s-o pun la scop nul,
S-o rotunjesc în pururi verde...
Roșu covor s-o întind, pe-o scară.
Așa, mă întreb cum s-o fac lucru,
Că de-i a mea, la propriu s-o am.
Nu să dispună ea de mine,
Să-mi stoarcă-n lacrimi, dulce-sucu',
Să mi-o transform din timp, în ban...
Să-mi cumpăr nouă... de nu ține.
Îmi caut membri pentru club;
Să ne plătim toți cotizații
Pentru un fond, la reciproc...
Nu să plătim dobânzi la cub,
Cu zilele s-avem tranzacții!...
Poate Divin ne-acceptă troc...
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea ghiocelului
Poate-ati putut si voi afla,
Poate v-a spus-o cineva,
Ori ati citit povestea lui,
Povestea ghiocelului!
El a ramas orfan pe lume
Si n-avea capul unde -si pune.
Copil sarman, fara putere
N-avea nici rude, nici avere.
Iar Iarna a venit si ea,
Incercand viata sa i-o ia
Dar Dumnezeu l-a ocrotit
Si o zana buna a venit
Ca sa-l fereasca de ninsoare
L-a prefacut in alba floare.
De-atunci, copilul calator
E-al primaverii vestitor!
Cand ea apare, ca o boare,
El ii agata-n par o floare
Si pune pe vesmantul ei
Covor gingas de clopotei.
[...] Citește tot
poezie de Marieta Marancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă...
Și dacă dintre azi și mâine
Alegi să stai mereu în ieri,
Visele tale vor rămâne,
În cufărul plin de tăceri...
Și dacă nu țeși din speranță,
Covor de flori strălucitor,
Doar ziduri arse de restanță,
Te vor zdrobi în talpa lor.
Și dacă te ascunzi de soare,
În umbră veșnic o să stai,
De-a curcubeului culoare,
Cât vei trăi n-ai cum să dai.
Si dacă vei purta cu tine,
Doar spinii amintirilor,
Și azi, și mâine și poimâine,
Însângerat vei fi de dor!
[...] Citește tot
poezie de Dorina Omota din Mai plâng o lacrimă și plec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Floral desăvârșit
Oh, câtă simetrie în formă și culoare
Îmbie câmpuri, luminiș, imașuri,
Mai cultivate, sau neștiutor, panașe
Umplând văzduh de izuri... doar o floare!
Câtă splendoare-i 'ntr-un buchet de simțuri,
Luate într-un suflet dintr-un gând de dor,
Pentr-o mireasmă de bizar amor,
Se înduplecând, să-și dea inel de anotimpuri.
Căuș de miere în zborul aerat,
C-obraji spre soare căutându-și zâmbet.
Covor fragil, coral de sunet, zumzet
Armonic, aur de polen-carat...
... O pată de culoare într-o planetă albastră,
Se mistuind în fruct pentru sămânță
Să poarte vis într-un frumos, ce anunță
An după an, sfârșind întâmplător... în glastră.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 mai 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rest de petale prin eter
îmi cade toamna la picioare,
covor de frunze e pe jos,
pomii răriți plâng după soare,
sunt ca un arbore scorțos
pășesc cu mine singuratic,
poteca duce în trecut,
în amintiri pierdut slugarnic
mă contopesc cu gândul mut
frământ în palme frunze moarte,
le-am prins din zbor când au căzut,
privirile îmi sunt ciudate,
îți simt pe buze al tău sărut
m-aplec și rup o roșie floare
dar cui s-o dau, nu ești aici,
în mine totu-i remușcare,
frământ și floarea frunzei mici
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singur ca norul rătăceam
Singur ca norul rătăceam
Ce peste văi plutește-n zbor
Și am zărit pe când treceam
Narcise galbene covor;
Pe lângă lac, sub codrul mare
Dansând în briză și-n răcoare.
Și-așa cum stelele lucesc
Calea Lactee luminând,
În șiruri lungi se răspândesc
La golful mării ajungând;
Și zece mii am văzut clar
Cum capul și-l mișcau sprințar
Valuri în golf dansau încet
Dar nu ca ele de voios
Ce bucuros e un poet
Când vede un peisaj frumos!
Și n-am știut când am privit
Că sufletul s-a îmbogățit.
[...] Citește tot
poezie de William Wordsworth, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blestem sărutul
Blestem sărutul buzelor nebune
Și-mbrățișările fără de rost,
Cuvintele, ce nu mai pot a spune
Nimic din inocența... unui fost.
Aș fi gelos, însă nu am pe cine,
Iertările-s la margini de păcat
Și leagă neputința de suspine
Cu valurile... unui bal mascat.
Blestem destinul clipelor rebele
Și frumusețea sufletului, care
Va scutura, peste iubire stele,
Dar calcă infinitul... în picioare.
Dinspre tăceri, uitările mă cheamă
Spre ascunzișuri albe ca un dor,
Ce leagă așteptările-n năframă,
Minciuna... risipind-o pe covor.
[...] Citește tot
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!