Poezii despre covor, pagina 18
Covor românesc
Ca o câmpie, oglindind întinsul,
Cu păsări care-i stau pe crengi cântând,
Privindu-l lung, aduce-n el nestinsul
Din depărtate vremuri luminând.
Împestrițat cu crini și lămâiță,
Cu albăstrele și cu maci duioși,
Vii, flori de liliac sau romaniță
Te fac să te apleci, să le miroși.
Pus în perete, lângă pat, în casă,
Te-ntinzi sub el ca-n margini de câmpie.
Îi simți răcoarea dulce de mătasă,
Și parcă vântu-l simți cum te adie.
Lucrat adânc din lână și culoare,
Cu-nseninări și arbori fel de fel,
Odihna lui te-mbie la visare
Și la un somn pe pajiștea din el.
[...] Citește tot
poezie clasică de Virgil Carianopol din Inedite (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngenunchiat...
... mă rog vieții în genunchi
să-mi scurgă pe piept dintre lacrimi, pe trunchi,
din ploaia de timp ce spală vecie,
mă rog în genunchi fericirea să-nvie.
... tot pleacă învieri, depărtându-se Paște
din miei, sacrificiu făcuți a se naște
chiar rugi de se îngână-n prieri din rărunchi,
de-o lume ce merge prin viață în genunchi.
... se strâng câmpuri, pline de grâu, în mănunchi,
să scoale din foamea de-o lume, în genunchi
târând brazde, arate pe chip împietrite,
rigole săpând veșnicii nesfârșite.
... mă rog omenirea să nască noi prunci
din mările înalte în abis, nori adânci,
cerșind, ei la rând, pe-un covor de genunchi,
că timp eu n-o s-am, de sortitul... de junghi.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarnă
Deschid ochii mari și deodată
Ninge ca-ntr-o mie de povești
Imagini pure, îngerești
Au venit la ușa mea să bată
Și coboară cerul pe pământ
Diafan covor de puritate
Pașii noștri plini de răutate
Peste toate câte răni mai sunt
Ninge, ninge ca-ntr-o feerie
Și mă văd copil, copil de tot
Cum luptam printre nămeți înot
Cu-atâta îngerească bucurie!
Ninge, ninge ca o remușcare
Binefăcătoare și tardivă
Peste soarta lumii în derivă
Ca un preț pentru-o răscumpărare
[...] Citește tot
poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limpezire...
Când mă gândesc la trecerea vieții
Nu-mi cenzurez diverse amintiri
Din anii impulsivi ai tinereții,
Plini de muncă, dar și de iubiri.
Revin trecute, multe întâmplări
Cu hazul sau cu tristețea lor
Dar și câte alte contemplări
Care mă purtau în viitor.
Acum când viitorul e prezent,
Ți-aduci aminte pronosticul tău,
Dacă a fost sau nu eveniment
A devenit realitate, nu-ți pare rău.
Un covor albastru plin de stele
Este cerul fără de sfârșit
Nu te mai caut printre ele
Căci pe pământ eu te-am găsit.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica stelelor
Erai pe malul mării și dansai
atât de singură și de pierdută
în liniștea din care auzeai
o muzică, pe plajă așternută
Ca un covor de stele într-un vis
venit din depărtări, din veșnicie,
în timpul infinit și indecis
între "a fost" și "ce va fi să fie".
Piciorul tău, la fiecare pas,
făcea, în trupul său, o eră nouă
pe care-o salutai a bun rămas,
cu mâinile întinse, amândouă.
Privindu-te, curând am auzit
ce nu mai auzisem niciodată:
o muzică, venind din infinit,
ce mi-a umplut ființa dintr-odată.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodie de primăvară
Însorita primăvară
Admirându-și feeria
În acorduri de vioară
Fredonează rapsodia.
Încărcată-i poienița,
Împlinit îi e destinul,
Înflorită-i garofița,
Argintat este pelinul.
Bănuții în culori vii
Cusuți într-o mândră salbă,
Roșii, galbeni, aurii
Mustesc în covor de iarbă.
În respect și-nchinăciune
Ridicându-și pălăria,
Afișând o plecăciune
Ne salută păpădia.
[...] Citește tot
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apei...
Apă, apă cristalină,
Apă lină
Cu lumină,
Ia și-ncinge-mi dragostea
Și alungă-mi pacostea...
Apă, apă de izvor
Du mândruței al meu dor
Și așterne-i un covor
Țesătură de amor...
Apă, apă de fântână,
Ce-ți stă basmul prins de mână,
Ia și spală-mi lacrima
Răcorește-mi patima...
Apă-adâncă și întinsă
În ascunsuri te lași prinsă
Du-mă-n spumă
Și mă-ndrumă
Către săruturi de humă,
Către-atingeri drăgăstoase
Cu prinoase
[...] Citește tot
poezie de Vasile Zamolxeanu (4 mai 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept o replică în noapte...
Mă hrănesc cu acele cuvinete siropoase ale tale...
Și sper ca nu voi deveni năluca din fereastra inimii tale
O misiune aproape imposibilă când tu ești prins într-un covor, pictat cu clipe de pe o canapea
Gustă din dulceața micilor gropițe
Ca-n fiecare seară pierdută-n luna de altă dată
Nu te mai pot ademeni sub mrejele mele
Căci ai plecat în noapte, risipind ale noastre speranțe
Acele cuvinte au ramas doar scrise, în cărți fără emoția de altă dată
Ești regele cu slujitori fideli,
Eu am rămas blocată în oglinda din camera ta.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine este Moș Crăciun
Bate cineva la ușa noastră
Zice mama că e Moș Crăciun
Stau emoționat lângă fereastră
Și-am uitat ce trebuie să-i spun.
Moșul intră cu-ale lui veșminte
Roșii ca văpaia unui foc,
Mă întreabă dac-am fost cuminte,
Însă eu nu pot vorbi deloc.
Pune pe covor o trăistuță
Și mă cheamă să mă duc la el
Scoate apoi din ea o mașinuță
Și-un pistol cu capse mititel.
Simt o bucurie atât de mare,
Încât nu îi las niciun răgaz,
Ci îi sar de gât cu nerăbdare
Și îi cade barba de pe-obraz.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (24 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veghea lunii
mă învelesc în noapte lumini de catifea
mai propulsez un vis spre univers
la masa de scris sub aburi de cafea
înșir pe clorofilă vers după vers.
pulsațiile nopții îmi dau avânt poetic
vreau să mă întâlnesc cu steaua mea
să ardă calm în raze gândul luetic
încleștarea inimii curând va dispărea.
vreau să transform suspinele în fluturi
roiuri, roiuri să zburde în poiene mândre
prin rouă pe covor floral unde nu sunt ciuturi
unde raze liniștite mângâie clepsidre.
în veghea lunii tu Floare să te bucuri
căci noaptea de poveste e pictată în cadre.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!