cind esti bolnav

Când eşti cu toată lumea

Când eşti cu toată lumea, dar nu eşti cu mine,
nu eşti cu nimeni.
Când nu eşti cu nimeni, dar eşti cu mine, eşti cu toată lumea.

În loc să fii legat de fiecare, fii fiecare.
Când devii mulţime, nu mai eşti nimic. Vacuum.

poezie clasică de Rumi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Optici exclusiviste

Dacă eşti peste tot
Devii tocmai răzleţ
Dacă nu eşti cu noi
Şi nici cu voi nu eşti
Eşti departe-n altă parte
Peste realitatea imediată
Dacă eşti peste orizont
Te împarţi imparţial
Şi eşti cam pe nicăieri
Dacă eşti pe niciunde
Te situezi pe dinafară
Dacă adopţi multe optici
Poţi să te oftici la greu
Dacă nu te mai regăseşti
Atunci ai pierdut busola
Şi pluteşti în derivă
Dacă intri în diviziuni
Te divizezi inoportun
Până te cufunzi în ceaţa
Unui relativ accentuat.

poezie de David Boia (10 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te îmbrăţişez, Românie, a inima oară...
mi se face drag de tine
duios, dar puternic,
în fiecare timp.

îmi eşti părinţi,
îmi eşti bunici,
copilăria mea e în tine
şi mi se împlu ochii de basme,
acum, la etajul patru din viaţă.

îmi eşti copil, Românie.
în mijlocul sufletului îmi stai tu,
aşa cum îmi stă fiul meu în dreapta inimii,
aşa cum îmi stă fiica mea în stânga inimii.
îmi eşti copil, Românie
şi am nădejdi pentru tine.

îmi eşti frunză, apă, Ană, Gheorghe,
îmi eşti ulcior, munte, Olt, fereastră,

[...] Citeşte tot

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul iubirii

Cu vinul iubirii mă-mbăt şi te caut
Tu eşti dulcea mea orhidee fragilă
În seri rămuroase cu câte un flaut
Din ochii tăi negri sub boare subtilă!

Tu-mi suni puritatea şi eşti Inocenţa
Şi-mi laşi bucuria să-mi spună Albastru
Eşti plinul şi golul, eşti roza, absenţa
Tu-mi eşti Nostalgia în dorul de astru!

Să-ntreb o emoţie să ştiu cine eşti?!
Eşti cântecul straniu, chitara din mine.
Şi cazi din cuvinte-n petale-poveşti
Cum pasărea ibis pe dalbe lumine!

poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cînd veniră

Cînd veniră furii în ogradă
Ei n-au venit întîi grămadă.
Nu au venit cum vin, deobşte, hoţii
Cu ceata şi-odată cu toţii.
Ograda, satul şi cătunul
I-au cunoscut, venind, pe cîte unul.
Şi n-au venit nici noaptea, pe furiş,
Feriţi de drum şi luminiş.
Ei au venit cum vin vecinii,
În toiul zilei. Se coceau ciorchinii
Şi atîrnau din frunze poame coapte.
Era mai multă zi decît fusese noapte
Şi n-aţipeau, că-n deal se şi trezea
Ziua de aur în grădina mea.
M-au întrebat ce-mi fac copiii.
Unii munceau prin fundurile viei,
Alţii-i zăream pe scule cum se-ndoaie
Biruitori în luncă şi-n zăvoaie,
Cu seceri de scîntei şi cu topoare noi.
În lanurile de trifoi

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti femeia

Eşti femeia care mă înnebuneşte,
Ce îşi prinde noaptea stelele în păr
Dezlegând ispita, clipa când soseşte,
Eşti acea femeie... după care mor.

Eşti femeia care dorurile-şi poartă
Surâzând idilic... fulgilor de nea
Şi-ntărite sfârcuri înspre buze saltă,
Eşti acea femeie... ce va fi a mea.

Eşti femeia care sincer mă iubeşte,
Care poartă-n suflet lacrimi şi păcat
Şi în aşternuturi, vise, dezgoleşte,
Eşti acea femeie... ce m-a fermecat.

Eşti femeia care ştie ce-i amorul,
Ce deschide tainic porţile-nspre cer,
Luna scuturând-o, tandru, cu piciorul,
Eşti acea femeie... plină de mister.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna căutare

Eşti imposibil, Doamne, şi posibil,
Golgotā eşti... supremā şi-apoi Vale,
Îmi ieşi chiar când nu-mi ieşi ịn cale,
Imperceptibil eşti şi perceptibil...

Eşti, Doamne, Rāsārit şi-apoi Apus,
Eşti zâmbet larg şi lacrimā verzuie,
Te vād şi nu Te vād pe cārāruie,
Eşti când aproape, când departe dus.

Te regāsesc întru a fi şi a nu fi,
Înlācrimat, la porţi de Iad sau Rai,
Spirit sau duh, Tu-ntotdeauna stai
Cu dreapta-ntinsā, spre a dārui...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M iubita mea

Mă-ntreb adesea cum trăieşti
Atât de singură pe lume,
La cât de minunată eşti
Nu s-au decis să-ţi dea un nume.

Nu este alta cum eşti tu,
În ochi ai vrajă şi culoare,
Şi stau şi mă gândesc acum
De eşti femeie sau eşti floare.

Ai prinde aripi şi-ai zbura
Dacă ai şti cât esti de pură,
Şi lumea mea ar îngheţa,
Ar fi lipsită de căldură.

Aş încerca să te pictez,
Vreau versul meu să te descrie,
Dar asta nu voi reuşi
Cu a mea simplă poezie...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boboc de trandafir

Tu eşti trandafirul verde
Unde gând curat se pierde,
Eşti lacrimă îngerească
Şi năframa mea cerească,
Eşti rouă de pe coroane,
Vie apă din icoane,
Eşti pulsul grădini-n pântec
Revărsând mireasmă-n cântec,
Respiri în petala vie
Culori şi copilărie!

poezie de Aurel Petre (12 iulie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti pământul, eşti moartea

Eşti pământul, eşti moartea.
Anotimpul tău e-ntunericul
şi tăcerea. Nu e pe lume
nici un lucru ce mai mult decât tine
să fie-ndepărtat de zorii zilei.
Când par a te trezi
eşti numai durere,
o ai în ochi, în sânge
dar tu n-o simţi. Trăieşti
cum trăieşte o piatră,
cum trăieşte pământul dur.
Şi te-nveşmântă vise,
tresăriri şi suspine
pe care le ignori. Durerea
ca apa unui lac, se-agită şi te înconjoară.
Sunt ceruri pe faţa apei.
Tu le laşi să se destrame.
Tu eşti pământul şi moartea.

poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de A.E. Baconsky
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!