charles baudelaire

îngerii pot

lua înfăţişare umană dacă vor
şi când vor. iacob ştie. iacob
s-a luptat toată noaptea
cu îngerul lui.
de ce să nu lupţi singur
împotriva unui înger?
cerurile s-au deschis şi peste bar
au venit puhoaiele de vin
sfinţit. era o binecuvântare.
se auzeau cântări din ceruri. iacob
dorea binecuvântarea.
delacroix avea lacrimi în timp
ce penelul adresa injurii.

îngerii pot fi oameni. poţi rata
întâlnirea cu divinul în lupta ta?
parcurgi cele patru trepte
ale unei teofanii. te duce
într-o experienţă personală, văzută
şi de baudelaire, omul natural

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii bun

ni se cere mereu
să înţelegem punctele altora de vedere
fără să conteze cât sunt de
demodate
de prosteşti sau de
pline de ură.

unora li se cere
să-şi vizualizeze
cu înţelegere
toate greşelile
viaţa lor irosită,
mai ales dacă-s
în vârstă.

dar vârsta este suma
tuturor întâmplărilor noastre.
ei au îmbătrânit
cum nu trebuie
pentru că au

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce putem face?

când se poartă foarte bine, există blândeţe în Umanitate.
o anume înţelegere şi, uneori, fapte
curajoase.
dar per total este o masă, o bulboană cu
prea puţin conţinut.
e asemeni unui animal uriaş în somn profund şi
pe care nu-l poate trezi nimic.
când este activată se remarcă îndeosebi prin brutalitate,
egoism, judecăţi injuste, crimă.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Curtea cu juri

Sunt expulzatul vechilor pagode,
Fiindcă-am râs uşor la liturghie;
Cei vechi îmi spun: "Ce ţi-a venit şi ţie,
Să nu respecţi lecturile din ode?"

În bancă-ascult: lectura, dintr-un cod e,
Şi magistratu-n robă cum mai ştie
S-arunce-ochiade doamnei, ce, nurlie,
Şi-arată sânii-mpodobiţi: geode.

Şi ce de lume strânsă-aici, în sală,
Bărbaţi ce totul ştiu, n-au tigva goală.
Iar genul feminin, o, nu lipseşte.

Ca un poet batjocorit, damnat,
Acum mă voi lăsa decapitat,
Cum publica opinie doreşte.

poezie clasică de Charles Cros din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O nevoie îngrozitoare

unii oameni pur şi simplu caută
nefericirea, au darul de a o extrage
din orice situaţie existentă
vânând orice slabiciune
orice eroare insignifiantă
pentru ca apoi apoi să devină ei înşişi răutăcioşi
şi răzbunători.
oare ei chiar nu realizează
că viaţa
este atât de scurtă?
şi să o mutilezi
în halul acesta...
nu va exista niciodată
niciodată
vreun mod
de a recupera
toată această
risipă inutilă.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum dracu'

Cum dracu' ar putea fi fericit un om care,
trezit de alarma ceasului la ora 06:30,
sare din pat, se uşurează,
se îmbracă, se spală pe dinţi, se bărbiereşte,
împinge-n el ceva mâncare,
apoi se-nfige şi luptă-n trafic să ajungă într-un loc
unde, de fapt, face bani pentru altcineva,
pentru cineva care pretinde că trebuie să-i fie recunoscător
că-i oferă şansa de-a face toate astea?!

poezie clasică de Charles Bukowski din Factotum, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem la aniversarea celor 43 de ani ai mei

s-o sfârşeşti singur
în cavoul unei camere
fără ţigări
sau vin –
numai cu un bec
şi cu o soba de fier,
cu părul sur –
şi bucuros că ai
camera.

... dimineaţa
ei sunt deja acolo
făcând bani:
judecători, tâmplari,
instalatori, doctori,
copii care vând ziare, poliţişti,
frizeri, spălători de maşini,
dentişti, florari,
chelneri, bucătari,
şoferi de taxi...

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru Jane

225 de zile sub iarbă
şi tu ştii déjà mai multe decât mine.
ei te-au lăsat demult fără sânge,
eşti un băţ uscat într-un coş.
aşa merg lucrurile?
în camera asta orele dragostei
mai fac încă umbre.

când ai plecat
ai luat cu tine aproape
totul.
nopţile îngenunchez
în faţa tigrilor
care nu ma vor lăsa să exist.

ceea ce tu ai fost
nu se va întâmpla încă o dată.
tigrii m-au descoperit
iar mie nici nu-mi pasă.

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără scăpare...

există un loc în inimă care
nu va fi niciodată umplut

un spaţiu

şi chiar în cele mai
bune zile ale noastre
şi-n cele mai
fericite momente

vom şti asta

vom şti asta
mai acut
ca altădată

există un loc în inimă care
nu va fi niciodată umplut
iar

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

A ieşit din baie cu părul ei roşu ca focul şi-a spus

poliţiştii vor să merg la secţie şi să identific
un individ care-a încercat să mă violeze.
iar mi-am pierdut cheia de la maşină.
am o cheie de intrat dar nu şi pe-aia care-o
porneşte. vor să-mi ia copilul dar n-o să-i las.
Rochelle aproape-a căzut în supradoză
şi pe urmă s-a dus la Harry şi ăla a pocnit-o.
are coastele fisurate şi una dintre ele
i-a străpuns plămânii. acum e sub o maşinărie.

unde-i pieptenele meu?
al tău e plin de mizerii.

nu ţi-am văzut pieptnele,
i-am spus.

poezie clasică de Charles Bukowski din Dragostea e un câine venit din iad (2007), traducere de Dan Sociu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!