armonie victorie

Primăvară şi armonie

Primăvara e viaţă
Şi-s flori şi verdeaţă
E glas de ciocârlie
E vocea din glie.

Din nou se trezeşte
Vacarmul pe creste
Izvoare ce-şi cântă
A lor doină lungă.

Ursul se-ntinde
Bucuros pe-o colină
Stă leneş la soare
Şi-adoarme în tihnă.

Un greier îşi cântă
Parcă gata de nuntă
Serenada lui pe note
Bogată în strofe.

[...] Citeşte tot

poezie de Simion Ioanăş
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

După fiecare victorie mai înalţ o poartă

prin care îmi trec oasele spre veşnica amintire
oricum nu există destule înfrângeri
pentru câte ode ale bucuriei pot fi cântate vreodată
nici destule bulevarde ale biruinţei
pe care să mărşăluiască descompunătorii de eroi
doar o albă cărare între două nopţi şi o scară
pe care să ne coboare din neant când visele când roua când cine mai ştie ce blestem
uneori îngeri alteori demoni fiecare cu durere
..................................................
doar lacrima ascunsă din spatele fiecărui strigăt de asalt nu mai are vreme să curgă
ori doar se amestecă cu teama de a nu muri ridicol fără o semeaţă movilă de pământ drept templu
....................................................
sunt un gladiator vremelnic într-un circ nemuritor
poate de aceea simplitatea cercului nu se lasă spusă
oricâte cuvinte aş şlefui

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dulce poezie, marea mea iubire (poporului român)

Dulce limba românească
Tu-mi eşti alinare-n casă...
Te caut, dulce armonie
Să devii a mea mireasă.

Muzica unor suflete pribege,
Adesea plânge, suferă, respiră
nu e lumea noastră, ci conspiră
Suntem fiinţe betege?

Nici curajul nu mai avem
Trăim ca şi bulgării trişti şi grei
Ne întristăm adesea şi strigăm,
Suntem popor ales pentru încercări.

E limba noastră, mult iubită,
E limba noastră uitată uneori,
Suntem noi, românii, genii
Sau doar trudim pentru meritele lor?

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În armonii plenare

trăiesc pe o frecvenţă cu lumina astrală
în zona de cunoaştere găsesc numai iubire
un lac plin cu nuferi, o grădină florală
cu ochi de copil mirări port în privire.

mereu mă las cuprinsă de miracolul vieţii
de peisaje cu codrii care îmbracă munţi
vântul se joacă-n arborii cu zorii dimineţii
secunde plenare suav mângâie frunţi.

natura îmi crează în suflet un tezaur
de splendori pe care le port cu mândrie
sunt copilul vieţii am crescut un faur
din ample admiraţii compun o simfonie.

gust din seva infinitului cu arome de laur
mă-nclin în faţa gliei - leagăn de armonie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veniţi întru unire

În veşmânt de tricolor,
Mândră-i ţara, fraţilor!
Hai, veniţi, întru unire,
Să uităm poveri, mâhnire,
Şi să încropim o horă
Mare... frate lângă soră.

Să vă puneţi strai faimos,
Că nu-i altul mai frumos;
Cu motive populare,
Că e ţara-n sărbătoare.
Hai, veniţi, pe drum, pe brazdă,
Alba Iulia e gazdă!

Muşcă geru-ncrâncenat,
Pe român l-a-mbujorat.
Da nu-i pasă, hora mare
Îi dă aripi ca să zboare,
Lângă inimi româneşti,
Cald e când te reuneşti!

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sezon

S-a deschis sezonul la devize,
Aduceţi azi izbânda mai aproape
Navigând atenţi printre surprize,
Nu lăsaţi neantul să ne îngroape

Înălţând iubiri printre buchete
Prefigurând aşa viitor mai bun,
Să făurim destine, pe ştachete
Pentru copii pe plaiul cel străbun

Din respect real pentru natură
Punând speranţa ideal select,
Să punem pe valoare semnătură
Şi să privim la semeni cu respect

Să ducem omenia peste transă
În armonie c-un măreţ prezent,
Să dăm vieţii aici, o nouă şansă
Şi traiului un sens mai elocvent,

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (3 iunie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul trece, cuvintele rămân

Cuvântul e ca o oglindă a minţii ce îl zămisleşte,
Ţi-arată inima şi gândul, cu forma lui te defineşte.
Când omul, ce-a deprins în timp condeiul să îl mânuiască,
E foarte trist când truda lui se-ndreaptă-n semeni să lovească.

Adună-n bietele cuvinte noroi şi veninoasă ură,
Cuvântul îl transformă-n bici şi-n instrumente de tortură.
Cu mult mai înţelept ar fi şi onorabil pentru sine
Cuvântul să-l transforme-n cânt, s-adune-n el acorduri fine.

S-ajungă-n inimi, să încânte cu-a lui frumoasă armonie,
Să treacă dincolo de stele, să se preschimbe-n poezie,
Ce-aduce pe pământ lumină, esenţă, spirit, mângâiere,
Nu bici sau spadă-nsângerată ce seamănă în jur durere.

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul

Hipnotizat de-adânca şi limpedea lumină
A bolţilor destinse deasupra lui, ar vrea
Să sfarme zenitul, şi,-nnebunit, să bea,
Prin mii de crengi crispate, licoarea opalină.

Nici vălurile nopţii, nici umeda perdea
De nouri nu-i goneşte imagina senină;
De-un strălucit albastru viziunea lui e plină,
Oricât de multe neguri în juru-i vor cădea...

Dar când augusta toamnă din nou îl înfăşoară
În tonuri de crepuscul, când toamna prinde iară
Sub casca lui de frunze un rod îmbelşugat,

Atunci, intrând în simpla, obşteasca armonie
Cu tot ce-l limitează şi-l leagă împăcat,
În toamna lui, copacul se-nclină către glie.

poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul fornicaţiei

Ţi-a ars concupiscenţa prinsoarea pubiană
în cea dintâia noapte a lunii lui april,
şi dezbrăcaţi de vise, chiar vântul din poiană
îşi arunca mânia spre-al nostru gând febril.

Ştergând sudoarea frunţii, te-apleci cu buza-ţi lungă
spre elixirul vieţii. Ca trasă prin arcuş
ai tremurat, iubito, cât toate, să-ţi ajungă
plăcerea de la vale şi până la urcuş.

Se ondulează apa în forme dulci de vampă,
şi norii, laolaltă, coboară – tu mă-ngâni,
când doar ce raza lunii se prăbuşeşte-n lampă
şi-ncepe recitalul cu strigăt din plămâni.

"Al tău, pe veci, «ibovnic» şi vârf de armonie",
am scris pe sânu-ţi moale c-o pastă alburie.

sonet de Ionuţ Popa (30 iunie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta Vineri şi Bau-Bau

când eram copii mici
ni se spunea de către cei vârstnici că toate vor fi cum trebuie
ni se spunea să nu fim îngrijoraţi
ne asigurau că nu sunt motive să ne temem
ne implorau să-i credem
şi i-am crezut...
am devenit dependenţi
de ceea ce credeam că sunt onestitatea şi adevărul
dar oamenii nu sunt oneşti
deloc...
fiecare minte
şi ne minţim pe noi mai ales
minciunile noastre sunt agravate de alte minciuni
minciuni cu care trăiesc în armonie...
acesta-i momentul în care ventilatorul împrăştie rahatul
iar noi ne-întâlnim în sfârşit faţă-n faţă cu adevărul

bătrâneţea-i o curvă

poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!