armonie victorie

Fiecare victorie e un drum uitat

Fiecare victorie e un drum uitat
În care singur am rămas însângerat...
Mă iartă, Doamne, Te-am lăsat
Pe crucea destinului uscat, abstract!
Spre Mănăstire merg, merg şi cad
Se rostogolesc lacrimile-mi şi-ard...
Fiecare victorie e un drum uitat
În care singur am rămas însângerat...
Mă iartă, Doamne, merg spre mine
Şi mă simt tot mai vinovat...
Am răni viclene şi mi-e bine
Că am răzbit întru stări divine...
O, fiecare victorie e un drum uitat!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gloria verii

Am o glorie,
Strig: "Victorie!"
Prin podgorie;
Sunt prigorie.

Vara, când nu plouă
Câte-o lună două,
Beau apă din rouă,
Ca să vă cânt vouă;

Că-s prigorie,
Ţip: "Victorie!"
Prin podgorie,
Din istorie.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie

În suflet e perfectă armonie
Îmi doresc ceva mai mult?
Supraîncărcat de melancolie
De singurătate eu m-am rupt.

De ce să mă despart de tine?
Nu ai forţe ca să mă reţii?
Orice vei transforma în mine
Vreau stăpână să-mi rămâi.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie

Caut tot mai mult
Cuvinte portavoce
Din vreme în vreme
Vor apărea aproape sigur
Captivante şi potrivite
Din care să iasă expresii
Combinaţii şi aranjamente
Cu energii sofisticate
Cu optimism divers
Pentru sezonul lung
Aşa au să răsară poeme
De diversitate sporită
Pe frecvenţe înalte
Până la rezonanţă
Cu senzaţia de armonie.

poezie de David Boia (11 august 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugare

Dă-mi, Doamne, victorie,
ajută-mă să-mi înving duşmanii,
pielea de pe mine, marginea,
orele, anii.

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

pentru cel ambiţios
nimic nu e de prisos
iar orice victorie
devine obligatorie.

catren de David Boia (16 noiembrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul molcum

Ascultă cântecul molcum
Ce plânge doar ca să îi placă:
Discret şi fără de bulboacă
Pârâu pe muşchi, pe lângă drum.

Ăst glas l-ai ştiut (ţi-a fost şi drag?)
Dar azi de-un văl e-acoperit,
Ca văduva păianjenit
Şi mândru tot ca ea-n vileag;

În cuta lui tăinuitoare
De-al toamnei vânt des fremătată
Miratei inimi îi arată
Tot adevărul, ca pe-un soare.

Şi spune, glasul cunoscut,
Că viaţa-ntreagă-i bunătate.
Că ura, pizma, toate, toate
Dispar când moartea a-nceput.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau dragoste şi armonie să strâng

Anii trec greu după o despărţire
Şi toate îţi vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se ştie când am să mor.

Tu eşti acum în viaţa mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.

Vreau ca din noapte până-n zori
Să visez la ochii tăi strălucitori
Şi te rog nu mă-ntreba
Cum aş putea asta schimba.

Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viaţa să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viaţa noastră e multă filozofie.

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Calancea (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Armonie magică reală

pe aripi de vis am pornit în voiaj
extazul muzical îşi spune cuvântul
trăiesc cu Secret Garden sublim miraj
mirările mele le împrăştie vântul.

cerul se deschide cu sunetul viorii
pe clape de pian îngerii dansează
atâta armonie pătrunde în memorii
încât orice om cu cântul rezonează.

o dată voi ajunge la muzica finală
dar astăzi mă răsfăţ cu rapsodii
cu recunoştinţă amplă şi totală
transform dezamăgirile în parodii.

trăiesc o frenezie magică, reală
cu foame de zâmbet gândesc comedii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura victorie

Singura victorie pe care omul ar fi meritat
Să o câştige a fost nemurirea,
Dar nu a fost să fie,
Vântul puternic, curenţii marini
Au dus departe acest vis, busolele s-au pierdut,
Vâslele sunt rupte, malurile s-au ascuns sub zare,
Zadarnice lacrimi sărate, o mare de lacrimi,
Caii de mare, dunele călătoare, iluzii.
Marea Sargaselor, cu misterele ei,
Tropicul Racului, ehei, Cuba şi Golful Porcilor,
Nu sunt de acord, propun terapie de şoc,
Morţi ne trezim uneori, ne iubim, da, ne iubim,
În somn, în paturi adânci, tofranil, tryptizol, streaptease?
Nu, mai bine şocuri electrice, le ştie Sindbad cel Rău,
Altfel mă las înşelat de acel trup de flori,
De peisajul ce-mi va asimila treptat trupul şi sufletul.
În jur caii sălbatici aleargă în căutarea sălbaticului stăpân.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!