viata+ca+un+altar

Vârful muntelui părea un altar al ţării, dogorit de discul portocaliu, gol, părăsit. Era ceva duios şi etern în această imagine, căci acolo părea că se deschid porţi largi spre necunoscut. Imaginea părea frază într-o poezie absolută, pictată ca o justificare a omului pe pământ.

Rodica Nicoleta Ion în Tu eşti muza mea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin împlinit

Un cer senin, o inimă ce bate îmi poartă dorul spre zări îndepărtate,
Acolo unde vulturii îşi fac casă, iar îngerii din ceruri ne veghează.
Aud chemarea unui zeu păgân, cu glas de tunet şi sceptru de Neptun
Şi îmi pare că acesta mi-e străbun.

Poţi fi şi pasăre, şi om, cu sufletul arzându-ţi în altar,
Prin braţe te ridici de la pământ şi prin efortul tău de muritor.
Sclipeşti precum o stea lăsând în urmă adevăruri,
În gândurile tale se zămislesc idei,
Iar prin a tale visuri te apropii mult de zei.

Dacă priveşti în urmă vezi secole de-a rândul,
Ce au trecut îndată, uitând să povesteşti
Că ai fost cândva acolo, un personaj din lume,
Ducând o viaţă simplă sau bătălii regeşti.

Oricare zi lumină este o zi regală,
Iar noaptea e stăpâna cu stele mii lucind,
În zi sclipeşte raza prin ani călătorind,
Iar noaptea este sfetnic al multor galaxii.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comori

Vrăjită sunt de tot ce eşti
Ai echilibru si măsură
Si-n stol de gânduri pun poveşti
Să-ti fiu o floare de răsură

Ai păr albit ce-n vânt se pierde
Si pasul tău e tot mai rar
Dar eu ascult glasul ce spune
Cuvinte ca din sfânt altar

In rafturi cărţi ai aşezat
Dar praful nu s-a pus pe ele
Tu ai citit si ai aflat
Că slovele-s comori nu iele.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi viaţa

De-ar fi viaţa o friptură,
Viaţa duce-o-aş la gură,
Cu ibovnice flămânde,
De perfide şoapte blânde,

De-ar fi viaţa bere rece,
Tot aş bea şi mi-aşi petrece,
Cu ibovnice-nsetate,
De plăceri şi de păcate,

De-ar fi viaţa o manea,
Tot aş sta şi-aş asculta,
Cu ibovnice lihnite,
De năstruşnice ispite,

De-ar fi viaţa vis frumos,
Aş da viaţa, bucuros,
Pe-o ibovnică fierbinte!
Ce pot face de n-am minte?

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan Plăeşu

Destin înalt de mare cărturar,
Andante mers spre sferile înalte,
Normal trăind, boem într-un altar...

Palate n-a clădit şi nu-i de rău,
Lăsând în urmă doar... "Garsoniera",
Aceasta carte scrisă-n stilul său...
Exemplu de urmat de cei mai tineri,
Studenţi pe care dânsul i-a format,
Urarea mea de azi, din zi de vineri...

acrostih de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acrostih pentru Alina-Julia

A i lumina-n suflet încrustată
L acrimă a nopţii... Minunată,
I nima îţi bate pentru noi.
N opţi şi vise luminezi în cer,
A lbă stea, altar, abecedar.

J ar eşti, strălucind de ireal!
U n album de zâmbete ne eşti,
L eya... Poate cartea cu poveşti,
I ubire, taină, inimă de leu...
A lean, alini de-a pururi plânsul meu.

acrostih de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apostazie

Din toate pozele cu tine,
Mi-aş face un altar în casă,
Mi-aş pune dorul să se-nchine
În el, icoana mea frumoasă.

Că dorul meu de tine are,
Ca un călugăr apostat,
Nevoie mare de-nchinare,
Că este greu de suportat

De-al său stăpân ce, brusc, devine
Un rob al său, vorbesc de mine.

poezie de Marius Robu (17 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valuri de-amintiri

Valuri de-amintiri se-aştern
Pe fiorii tuciurii,
Eu mereu am aşteptat
Tu să vii!

Tot pustiu-i împărat,
Râde vidul sinistriu,
Tâmpla-mi scaldă în brumar...
Tu întârzii!

Stelele topesc în zori,
Peste munţii gândurii
Raze nasc iar sinilii,
Dar... Nu vii!

Plânge candela-n altar,
De iubire înălbind.
Nu mai veni! E în zadar!
Să nu vii!..

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămas bun

Încep să-mi fac bagajul, ce grea povară-mi este!
Şi ce să iau din mine, din mine ce să las?
Voi lua-nceputul verii din ultima poveste
Şi voi lăsa doar toamna din ultimul meu pas.

În ziduri plânge gândul atâtor clipe goale,
Ce-au îngropat o viaţă în doi, ca-ntr-un altar.
Dau viaţa mea, o marfă, pe doar două parale,
Mă mut cu tot cu soartă, la margini de hotar.

Iau dormitoru-n braţe, să-i simt ultima oară
Tăcerile din vise şi ce nostalgic dor,
Din amintiri albastre, în ochii-mi se strecoară!
Şi-ţi simt, iubite, gura, muşcând seducător.

Deschid sertare pline şi le privesc străină:
De unde să încep, să mă adun din casă?
Mai pun de-o parte-un zâmbet şi mai arunc o vină,
O lacrimă suspină, ascunsă-ntr-o grimasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rememorări

Două lucruri Memoria nu va uita nicicând pe-al vieţii culoar–
Orice s-ar întîmpla, în vreme ce anii trec cum trece-un tren prin gară:
Atingerea-aceea rece şi tandră-a altei mâini în faţă la altar;
Fiorul care te-a trecut când copilul tău a plâns întâia oară.

poezie de Thomas Bailey Aldrich, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!