viata+ca+un+altar

Mâinele mamei

Mâinele mamei coroană pusă pe suflet,
Care sfinţeşte viaţa în noi.
Obosite de vreme,
Cu drumuri lungi croite de anii
Ne string la piept întorşi de sărbători.

Mâini mamei crengi de măslin,
Sub umbra căreia am crescut
Şi-am prins aripi spre zbor
Arse de soare cu bătături
Au şlefuit oameni din noi.

Mâinile mamei altar al timpului ce zace
Zbucium al dorului din noi
Acele ce făuresc de sărbători masa mare,
Grădina cu flori,
Ciorapii de lînă in iernile geroase
Şi pansament pe rănile ce dor.

Mâinile mamei, acele păsări călătoare,

[...] Citeşte tot

poezie de Elvira Conunov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Făr' de prihană

Duminicile mele-s numai soare
(chiar dacă) norii uneori mai plâng,
la gât îmi flutură eşarfe de mirare
când văd iubirea cum uşor o strâng
de mijloc, ca pe o mireasă care,
desculţă, o porneşte spre Altar
cuprinsă de o dulce-nfiorare
din ochiul înflorit, mărgăritar;

Port suflet alb şi fără de prihană,
în trupul meu de: Lu... siană!

poezie de Lusiana Drăguşin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulturul pleşuv

Veniţi să vânăm, să vânăm sus, în munţi,
Printre brazii bătrâni şi stejarii cărunţi!
Miroase a iască şi-a fum sub amnar,
E muntele templu, e sfântul altar...
Peste mine de aur, pe stânci de granit,
Urcăm, pas cu pas, spre al muntelui schit.
Veniţi să vânăm, înălţimile-aşteaptă.
Un vultur pleşuv, ca un foc, stă să ardă.
El şade ascuns în desişul stufos,
I-e aripa frântă, căzut este jos,
Încearcă să zboare, de schije-i lovit.
"Se-apropie",-şi spune, "obştescul sfârşit".
De veghe, în munte, ani mulţi a rămas,
Trăieşte-n tăcere şi ultimu-i ceas.
Încearcă să zboare, măcar de-ar scăpa,
Dar rana îl doare, aripa i-e grea.
Rănită, acvila, se-aprinde-n pustiu –
O flacără vie, un suflet zglobiu,
Se zbate în moarte – un fulger, o stea,
Se-aşează tăcut peste inima mea.

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe drumul vieţii

Desculţ şi fără de păcat,
Pe drumul vieţii-nsingurat,
Aleargă sufletul şi plânge...
Din el cad picuri albi de sânge...

Din el curg râuri de lumină...
Dar viaţa nu-i o zi senină!
Se pierde în mătăsuri fine,
Spre lumi visate şi virgine.

Pe valul cast, transcendentale
Poteci urcând, spre neuitare,
Suntem spirala ruptă-n mii
De suflete, spre-a ne hrăni...

Suntem vulcan ce clocoteşte
Şi ca un val în noapte creşte...
Maree măturând destinul,
Plaja de roze şi seninul...
...........................................

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Îmi aduc aminte de tine,
Ca o poezie pe foaie de argint.
Cum străluceai ca Soarele prin mulţime,
Încă simt cum am murit.

Dar ai plecat, cu bucăţi din mine,
Pe altar de lacrimi m-ai lăsat.
Prin suflarea vântului din tine,
Izvorul nemuririi a secat.

poezie de Cosmin-Emanuel Petraşc (30 noiembrie 2019)
Adăugat de Cosmin-Emanuel Petraşc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visând un altar

Cineva scrie un vers
cu degetul mic de la picior
închegând timpul
sub tâmpla rece a clopotului;

mi-au ruginit palmele,
curând voi trece prin poarta
tăiată în iarbă
cât un gât de vioară;

cineva îmi şopteşte:
" Dumnezeu umblă desculţ
pe pământ
şi îmi întinde o cană cu apă..."

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă şi niciodată dacă...

dacă greşeşti îţi prelungeşti viaţa cu o părere de rău
dacă eşti trist îţi prelungeşti viaţa cu o lacrimă
dacă întâlneşti un străin pe stradă
îţi prelungeşti viaţa cu un surâs
dacă îţi mai aduci aminte
de lucrurile frumoase din trecut
îţi prelungeşti viaţa cu o visare
dacă ai încredere în oameni
îţi prelungeşti viaţa renunţând la orele fixe
dacă ţii la prieteni
îţi prelungeşti viaţa cu o strângere de mână
şi o vorbă spusă din suflet
dacă ai speranţă îţi prelungeşti viaţa cu o posibilitate
dacă eşti conştient că totul este posibil
îţi prelungeşti viaţa cu o alegere bună
dacă eşti credincios îţi prelungeşti viaţa
cu un crez şi o rugăciune
dacă ai căzut îţi prelungeşti viaţa
ridicându-te din nou
dacă te loveşti de un zid

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Suflet zilier (23 decembrie 2010)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ochii mei te cutreieră cu îngeri
înşelaţi de vise.
Le-au înmugurit privirile
în imagini cu trupul tău descompus
pe un batic purtat de uitare.
Alergi pe cărări de toamnă liturgică.
Zăpezi împăciuitore aşteaptă
să-ţi fie altar.
Te-aş pătrunde cu vapori
de vin mănăstiresc.
Aprinde-ţi cărbunii adormiţi în candelă
şi fierbe-mă sfânt.

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de a purta vălul, am fost pregătită pentru ceremonie şi am fost îmbrăcată cu o rochie aparţinând mănăstirii, care era folosită în astfel de ocazii; apoi am ajuns nu departe de altar, în capela, unde erau mulţi spectatori, care aveau, probabil, vreo patruzeci de ani.

citat din Maria Monk
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neuitare

ce e neuitarea?
te întrebam într-o doară,
aiurea,
nu ştiam că poate însemna o ploaie
lungă şi neverosimilă
cât viaţa unui om,
că ar putea fi
un zid fierbinte
între două iubiri
paralele,

nu ştiam pe atunci că înseamnă
lupta cu tine însuţi
într-un fel de primăvară,
într-un fel de cameră,
în faţa unui sertar de amintiri
şi de scrum,
în faţa unei uşi
închise pentru totdeauna,
unui altar,

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!