Poezii despre uitat, pagina 18
Rugă
Implor ninsoarea și iubirea,
Cerului ce parcă a uitat,
Să-și cearnă-n lume strălucirea
Înaltului, mereu mai depărtat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat să trăiesc
motto:
"Atunci când am încetat să mai fim copii, înseamnă că deja am murit." -
Constantin Brâncuși
înviorată de limpezimea apei,
îmi oglindesc chipul în fântâna
satului, întorcându-mă într-o lume,
unde sunt iarăși copil între copii.
mereu creativi, inventăm reguli.
adesea, ne certăm, supărarea
nu prinde viață, reîncepem
jocul cu aceeași vigoare.
mai târziu, am uitat să trăiesc.
tristețea, furia, îndoiala, cândva, ploi
scurte de vară, nu mai trec atât de ușor.
mă îndepărtez de evenimente
iar curgerea vremii mă ajută să văd cum
[...] Citește tot
poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare fără destinatar
în amurgul zilei de alaltăieri,
m-am întâlnit cu mine însămi,
la nordul străzii de deasupra sfârșitului.
nu, nu m-am recunoscut...
eram doar o umbră dezmoștenită
de pasărea ei cu cioc albastru.
azi, mă ninge cu petunii și cu fulgi de infinit,
troienind durerile și clipele abisului în doi.
obosită,
mă îmbrac în rochia de voal a fericirii,
e asimetrică și decorată-n tristeți umede;
frigul care o înconjoară e de culoare albă
și e tăcut
ca și mângâierea nopții.
urc patruzeci și șapte de cărări de apă.
tu mă privești infidel de îndelung
și admiri cercurile de fum ale inimii...
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întomnare
Apus de soare sângeriu,
Rugina frunzei de arțar
Țin ploi de toamnă la hotar;
Același astru auriu
Rămas sub norul gri-murdar,
Uitat pe cerul azuriu
Lucește mult, dar în zadar...
Lucește mult, dar în zadar
Uitat pe cerul azuriu
Rămas sub norul gri-murdar;
Același astru auriu
Țin ploi de toamnă la hotar,
Rugina frunzei de arțar,
Apus de soare sângeriu
acrostih de Ioan Friciu (14 octombrie 2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de iarnă
Implor
ninsoarea
și iubirea,
cerului
ce parcă a uitat,
să-și cearnă-n lume
strălucirea
înaltului,
mereu
mai depărtat!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat să devenim
Uită-te! Vezi? Am uitat să devenim.
Ni se spunea despre întreg cândva
În același mănunchi cu lumina.
Două lumi ar fi trebuit să strige
Una către cealaltă.
Să cânte culegând apă din râuri
Plăpând.
Visam într-un zarzăr înflorit,
Cu picioarele legănate,
La ceva ce de ochii tăi e străin.
Te apărai de bulgări de zăpadă
Cu fularul peste nas - miros de frig -
Râsul ți se auzea din curtea școlii.
Acum mi-e frică de evident
Îmi spun singură povești
Înainte de culcare.
Îmi duc mâinile la umeri
[...] Citește tot
poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă bătrânului din vechiul schit
Undeva, în depărtare,
La o margine de lume,
Unde s-a ascuns în zare
Privitor înspre genune,
Într-un schit uitat de vreme,
Un bătrân uitat de moarte,
Stă rugându-se-n tăcere,
Zi de zi, noapte de noapte.
Undeva, în depărtare,
Pustnic, izgonit de soartă
În singurătăți amare
Duce-o viață-nsingurată.
Cui amarul să și-l spună?!
Cine, plânsul să-i asculte?
Doar un colț străin de lună,
Gândul poate-i mai aude...
La o margine de lume
Pe cărarea îngustată,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vara a uitat să plece...
Este vară-n ruginia toamnă ce-și așteaptă rândul,
Pe-un fotoliu ars de soare, printre frunze-și cată gândul.
Ploile-au rămas în urmă, vântul și-a scrântit o gleznă,
Calendaru-a luat-o razna, dorm clepsidrele în beznă.
Stau copacii în dilemă și nu știu ce să mai facă,
Să se bucure de verde, sau, goliți de strai, să tacă?
Verde crud pulsează-n seve, firul ierbii dă să iasă,
Iasomia se îmbracă-n albă rochie de mireasă.
Flori de câmp își dau din coate, se trezesc din hibernare
Și privesc spre ceru-albastru-nmărmurite de mirare.
Un scaiete-și pune fracul violet și frații-și cheamă,
Macii vitregiți de floare, împletesc din zori năframă.
Vara a uitat să plece și aleargă prin poiene,
Eu opresc visele toate, să nu-mi fugă de sub gene...
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Trecutul mi-a gravat pe trup riduri.
Prezentul îl trăiesc mai relaxat.
Viitorul mă pune pe gânduri.
Nu cumva, fericirea m-a uitat?
poezie de Dumitru Delcă (11 decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
când m-am născut
Dumnezeu a uitat
să-mi pună culoare
în obrajii ce simțeau
foamea de verde
și m-a lăsat albă
ca o zi de duminică
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!