Poezii despre uitat, pagina 17
Semnat... iubire
Ninge crud, ninge albastru, din cerneala fără drum...
Troienind îngândurate, vorbele făcute scrum,
Și mă strâng cu-nfiorare amintirile plecate
Într-o lume colorată, cu vechi sărutări uitate.
Ninge alb pe strada noastră, pe trotuare nu mai sunt
Încercările voalate ce ascund un amănunt:
Ochii tăi privind angelic pasul meu croit agale
Mâna ta palpând în aer formele voite, goale...
Ninge-n gol, ninge pe geamuri cu flori înghețate iar,
Am uitat să rup uzate, filele din calendar,
Iarna asta mi-amintește de un timp uitat de vreme
Când troienele-nsemnau nerostitele poeme.
Încotro se duce luna, de ce nopțile mă dor,
Și zăpada mă apasă ca un nesecat izvor,
Înghețat fără dorință într-un cub purtat de valuri
Ca un sloi semnat IUBIRE și trimis mereu spre maluri?
poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge cidru-n cană (un altfel de colind)
Se apleacă merii pe altarul verii ăstui veac
Și lipsit de poame se îneacă-n foame cel sărac,
S-a surpat Pământul și-a fugit cuvântul din ceaslov,
Iar din cidrul rece se îmbată zece îngeri mov.
Au uitat colinda și-acum fură ghinda ce-a căzut,
Pe la porți o-nchină, stearpă de lumină și de lut
Și pe prag de casă, fulgi amari își lasă la dospit,
Gazda să-i frământe într-un vis pe frunte răstignit.
Au aprins strămoșii foc din lacrimi roșii pe la geam
Și ne fac de-ocară c-am uitat de țară și de neam,
C-am uitat de luptă și ni-i pita ruptă la hotar,
Că ne vindem sarea, Dunărea și marea, pe-un biștar.
Se apleacă merii când s-au dus boierii la vânat,
Zece îngeri mușcă gloanțele din pușcă și se zbat,
Unul câte unul, prind în pumni Crăciunul ca-n năvod,
-Unde ești, române, în ce colț rămâne-al tău norod?
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Borzea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Am uitat că timpul zboară
Nu am pas de căprioară...
Greu să urci cărări de munte
Să cobori pante abrupte.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început
La început,
nu ne acopereau nici griji și nici nevoi.
Eram ca frații. Ne ajutam între noi.
Trăiam cu toții, în bună înțelegere.
Ne durea pe toți, o cât de mică pierdere.
Toți aveam pe masă, aceleași bucate.
Toți ne bucuram de multă libertate.
La început eram cu toții oameni.
Astăzi am uitat să mai fim oameni.
Am fost cu toții oameni până când,
rasa ne-a înstrăinat.
Am fost cu toții oameni până când,
credința ne-a separat.
Am fost cu toții oameni până când,
politica ne-a despărțit.
Am fost cu toții oameni până când,
averile ne-au învrăjbit.
Astăzi nu mai suntem oameni.
De ce ne-am înrăit?
Fiindcă astăzi,
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (iunie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.N-am uitat cum licuricii,
lămpi în nopțile de vară,
mângâiau privirea noastră,
aproape-n fiecare seară.
catren de Dumitru Delcă (4 ianuarie 2021)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am uitat cum mai arată ochii tăi...
Nopțile, nu le mai priponesc cu stele...
Când mi se preling vise pe tâmplă
Crucile se fac mai mici, se strâng în ele...
catren de Stelioran Moroșanu din Rânjiți, beliților, rânjiți! (1997)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Treziți-vă, români!
Tristețea se revarsă înlăcrimând pământul,
Cu lacrima ce-o plânge un cer însingurat,
Căci am uitat iubirea și am uitat cuvântul
Ce ne-mplinea simțirea și ca frați ne-a legat.
Se-agită marea, munții, râuri doinesc a jale,
Pădurea-i despletită, câmpia s-a uscat
Căci mâinile unite nu mai găsesc o cale,
Să rămână-mpreună, la fel ca altă dat'...
Se răsucesc străbunii sub glia-nsângerată,
Că le-am uitat povața, lăsându-ne-nvrăjbiți,
Și-o mâna pe-alta ceartă, uitând că altădată
Cu dragoste s-au strâns, ținându-ne uniți.
De ce lăsăm minciuna să șadă între noi?
Și cu-a lor vorbe hoții, să ne învrăjbească?
De ce răbdăm tăcuți zbătându-ne-n nevoi
Ca alții-a noastră soartă să ne-o hotărască!?
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât?
între tristeți și bucurii,
între noi doi prea cusurgii,
cât te-am dorit, cât m-ai dorit,
cât m-ai iubit, cât te-am iubit
și sus pe cer prin vântul alb,
prin nori albaștri, soare cald,
cât te-am privit, cât m-ai privit
cât m-ai gonit, cât te-am gonit
pe gânduri moarte, fără vise,
pe raza lunii prea aprinse,
cât te-am chemat, cât m-ai chemat,
cât m-ai uitat, cât te-am uitat
pe amintirile din noi,
se scaldă soare și noroi,
cât te-am durut, cât m-ai durut,
cât m-ai avut, cât te-am avut
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, ai uitat de mine?
Unde-i, Doamne, porția mea de bine,
Dup-o viață de amar și chin?
L-ai gătat pe tot până la mine
Și mă minți cu una de venin?
Ai fost darnic însă cu necazul
Și mi-ai dat cât am putut să duc
Iar când fu să trec și eu pârlezul
Bucurie n-ajunsăi s-apuc...
Mi-ai găsit un rest de fericire
Pe-o juma' de gura să zâmbesc...
Am luat însă lacrimi în neștire
Zece vieți de plâng nu le sfârșesc.
Îmi daduși ca partener de drum
Omul fals, pervers și mincinos
Să mă sting ca cel din urmă fum
Cu durerea jar mâncând în os...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La foto
Azi am fost la fotograf să îmi cumpăr
o pălărie nouă.
S-a uitat uimit
a ridicat din umeri
și ne-am așezat împreună la rând...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!