Epigrame despre sora mea iubita, pagina 18

A rămas celebru că iubea
La ani opzeci o fată,
Deşi-s îndrăgostit lulea,
N-o să fiu celebru... niciodată.

Deunăzi, iubita mea
Vroia ca inima să-mi dea.
Cum m-a crezut aşa meschin?
M-am mulţumit cu mai puţin.

epigramă de Mircea C. Dinescu din Revistanouă, nr. 7 (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot povestind că-i fată mare,
M-a luat aşa, la sentiment,
Dar pân' la mine, frăţioare,
Mai cunoscuse-un regiment.

Şi-a găsit din nou iubită
-Vrea să-i facă voile -
Ploaia nu-i binevenită,
Că-i încurcă... ploile.

Iubita mea frumoasă,
În faţa ta, umil, mă-nchin,
Când mă întorc băut acasă,
Primeşte-mă ca pe-un… vecin.

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

Te-am trădat în "ţări străine",
Ca proza, poezia, drama
Dar azi mă-ntorc (spăşit) la tine,
Iubită, scumpă EPIGRAMĂ!

Iubita mea cu mulţi iubiţi,
De-ar fi amanţii ca să-ţi moară,
Am fi de soartă păgubiţi
Şi-o mare molimă în ţară.

Când iubita mea nevastă,
Pusă groaznic pe arţag
Mi-a pus astăzi sula-n coastă,
Ferm am pus picioru-n prag.

Bărbaţi legaţi prin jurământ,
Cu înălţimile-n dispută,
Aduşi din ceruri pe pământ
De o iubită... paraşută.

Promit, iubită Românie,
Să fac de-acum doar fapte bune,
Să-nfrunt destinul cu tărie
Că s-au făcut în toamnă prune!

A fost scris un comentariu până acum.
Spune-ţi părerea!

<< < Pagina 18 >

sora mea iubita