propozitii cu cuvantul azu

* * *

Tu eşti cuvântul nerostit
ce pare o aripă sub ape,
eşti ochiul firav,
chemând lumina să-l adape.

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De azi, nu mai există noi,-
Doar amintirile-au rămas
Şi nici cuvântul... înapoi...
Nu mai găseşte-al lui compas.

catren de Mihaela Banu (17 octombrie 2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fie-i Lui Isus onoare

Cât de adânc este Cuvântul
Ce Isuse ni-l mai dai
El îmbracă tot pământul
Să ne aşeze iar în rai

Ce profundă e Scriptura
Ce Isuse ne-o oferi
Să ne întăreşti făptura
Nu de azi şi nu de ieri

În Cuvântul Sfânt— Divin
Viaţa însăşi se găseşte
Să-l absorbi mai pe deplin
Căci Hristos te mântuieşte

Numai El azi ne oferă
Viaţa veşnică mereu
Să primim a vieţii eră
Prin credinţa-n Dumnezeu

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Daniel Bălan (28 mai 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără cuvinte

De n-am avea cuvântul,
N-ar mai fi scris, doar semne
De părţi de trup sau sunet
Imperceptibil, tunet;
Limbaju-ar fi de lemne...
N-ar mai fi jurământul!

Cuvântul de n-ar fi,
N-ar fi nici oratorii,
N-ar exista minciună...
Lumea ar fi mai bună.
Doar mimi ar fi actorii...
Cântatul un "cri-cri"!

De n-am spune cuvinte,
N-ar fi cuvântători;
Spunând... fără să facă...
Iubire-ar fi săracă
În număr d-iubitori...
Nici cărţi, nu ar fi... sfinte!

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa este, de n-ar fi cuvântul, n-ar fi nici limba corectă care se capătă numai intr-o casă pe pereţii căreia [...] | Citeşte tot comentariul

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise...

Iubesc, în vers, cuvântul de acasă...
Fără miros de aulă şi dex-uri,
Mai simplu şi mai plin de inţelesuri,
Şi românesc... e limba mea frumoasâ.

Iubesc, în vers, cuvântul fără pată,
Mai plin de cuminţenia din gânduri.
Sărac, dar mândru, aşezat în rânduri
Şi demn de-a fi citit... şi de răsplată.

Iubesc, în vers, şi rima şi măsura
Ca singur sens... prin care poezia
Se leagă, precum floarea şi câmpia
Sau opera-n tandem cu uvertura.

Iubesc, în vers, cuvintele nescrise,
Ce rătăcesc adesea printre rânduri.
Iubesc, în vers, tăcerile din gânduri
Şi lumea lor... de patimă şi vise.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

... Şi sufletul meu aleargă spre Tine.
Odihnă, iertare şi pace doresc.
O, Doamne, Cuvântul Tău Sfânt zideşte-L în mine,
Să pot înspre ceruri curat să privesc.

catren de Ligia-Gabriela Janik (27 mai 2013)
Adăugat de Ligia-Gabriela Janik
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-aş putea eu, Doamne, cere
Când răspunsul e tăcere?
Poate, cerul e mormântul!
Poate restu-i, da, cuvântul.

catren de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim într-o lume nebună

Trăim într-o lume nebună,-
Cuvântul la ordine-i bani.
Răzbatem prin clici de şnapani,
Ce vând noi minciuni la tribună.

Din porţia vieţii, săracul,
Fărâma de pâine rupând,
Învins, ignorat şi flămând,
Ascultă scârbit tot spanacul.

Cât kitschul triumfă în fală,
Cultura se zbate-n subsol,
Hoţia devine simbol,
Cuvântul rostit linguşeală.

Măsori strict justeţea-n carate.
Cutumele şubredei lumi,
Prea dure şi reci de le-nsumi,
Lovesc crunt a ta demnitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt personaj într-un roman foileton

dacă la început a fost Cuvântul
înseamnă că Dumnezeu este doar un biet scriitor iar noi
personajele Sale

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Se zvoneşte că nu va mai veni Noe.
Stăm după ciucurii verzi ai ferestrei
Uitându-ne după un despot, cineva
Care să porunceasca oraşului
Să se urce pe arcă.
Primăvara ascute flori de măr
De mărimea ochiului de vierme
Care e si el în poveste de la început.
Perdeaua după care ascundem
Umbra cu care am putea fi o pereche
E ruptă undeva si ruşinea întoarce
Oglinda retrovizoare ca pentru sine.
În mijlocul străzii mereu o altă femeie,
Un alt bărbat, o altă lege.
În camerele scunde părem atât de mici,
Încă il aşteptăm pe prooroc
Să spună că mai ia vreo doi.
Nouă nu ne vine bine cuvântul
Ca să ne putem lua de mâna.
Dar se zvoneşte că Noe nu va mai veni.

[...] Citeşte tot

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!