minciuna are picioare scurte

fericire

Fericirea

E-o minunată dalbă floare,
Ce-o calcă proştii în picioare,
Căci, spun pe drept şi cu mult rost,
N-o recunoaşte omul prost.

poezie de George Budoi din Cugetări versificate (7 aprilie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vieţuitoarele

decât scriu, mai mult beau
cuvintele pe care aş putea să
le folosesc împotriva
clătinării pe patru picioare - ca
oricare dintre vieţuitoare

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurgul

nu spatele mă doare, doar
înălţarea frunzelor lui
deasupra cocoaşei pe care
o port pe frânte fricoase foşnitoare picioare
în strălucirea amurgului

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi reci

Cânta o păsărică la vioară
Şi, cum să spun? – prea mult se agita
Crezând că sub picioare ar avea
O lume-ntreagă. Doar că ea... nu zboară.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-au fugit tălpile de sub picioare.
Blocurile îşi duc acoperişurile la mansardat.
Plâng fulgii izbiţi de oameni cu cărucioare
cu tot cu copii de donat...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea

aş vrea să-ţi spun
că te inşeli...
că nu-i nimic adevărat
din ce ai zis
dar tac..
privesc in gol
nu am minţit nicicând
e prea târziu acum
să recunosc
că şi tăcerea
e o minciună.

poezie de Doina Bonescu din Va veni o zi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie, poem neterminat...

Septembrie, te mai gândeşti la mine? Sau ai plecat cu amintiri cu tot?
Eu mă frământ şi-alerg printre destine şi să aleg vreunul, n-am să pot...
E-atâta noapte-n versul meu şi luna îşi caută un loc să n-o mai văd
Şi zorii îmi îmbracă-n nori minciuna şi mă anunţă că va fi prăpăd.
Mi-aş scoate sufletul, l-aş arunca spre tine... şi calcă-l în picioare dacă vrei!

Numai să nu mai simt cum serpentine îl ameţesc pe întomnate-alei...
Poemul meu respiră anevoie pe-o margine de lume unde nu-i
De nicio muză-albastră o nevoie, ci doar de tine, dor al nimănui...
Mai trece-un tren prin gara mea pustie, ca o fantomă, bântuind prin timp

Din mers, într-un vagon, o poezie pictează-n violet un anotimp...
Îi fac cu mâna, poate se opreşte, în staţia fără peron, şi-aştept şi sper
Să îmi răspundă... ochii şi-i fereşte şi-mi fac din lacrimă un colier...
Septembrie, poem neterminat, neînceput, abandonat din mers
Te-ai rătăcit pe la răscruci şi-un vânt turbat mi te-a furat şi nemilos te-a şters...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Somn

Copleşit de nelinişti
un somn,
şi-un dor de somn,
mă mistuie-ncontinuu,
în acest adânc de codru
atât de bântuit de fiare.

Treaz sunt, oare,
sau adormit?

... Treaz sunt totuşi,
căci în plină toamnă,
umblu şi mă pierd
în codrul desfrunzit,
însoţit doar de foşnetul
multor temeri,
aidoma freamătului
frunzelor uscate
răvăşite de paşii mei
îndreptându-se spre nicăieri,

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Flavius
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În păcat

În păcat se scaldă sorţii
Vieţii scurte şi ai morţii,
Că nu ştiu calea s-o ţină
Spre izvorul de Lumină;

Din păcat, sufletul cere
Lumânare de-nviere,
Care-n patru zări l-ar duce
Cu Lumina de pe Cruce;

În păcat căzut odată
Îmi duc soarta blestemată
De chiar Cerul ce îmi cere
Să mă-ntorc la Înviere;

Dar în slaba mea credinţă
Îmi e chiar cu neputinţă,
Că-n păcat doresc, să-mi fie
Eva,-n veci, o poezie...

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citat

România Mare

este

România

văzută

din

picioare

Nu

din

genunchi

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (15 iulie 2014)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!