Poezii despre femeie poezie, pagina 18
Femeie frumoasă
Femeie frumoasă și tristă
Din care iubire-i blestemul
Schimbând râsului semnul?
Mai plângi ascunsă-n batistă?
Cândva, într-o altă trăire,
În șa galopai, amazoană,
Prada se zbătea-n capcană
Voiau cavaleri a-ți fi mire
Cărui timp proxim, garderoba
I-o împresori cu busuioc?
În ce modul ceresc de noroc
Ispită fiind vei da proba?
Trecut și viitor coexistă
Disprețuindu-l pe prezent,
Treime în criză de sentiment,
Femeie frumoasă și tristă...
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Consolare
am pierdut rima pe drum
dar ideea nu mă lasă
să m-aplec să o adun
ca să construim o casă
casa-nseamnă poezie
și se vrea a fi perfectă
exprimă multă iubire
sau o critică directă
ce sa fac? aș vrea să fiu
o zeiță-n poezie
dar talentul e sașiu
nu mă vede... nu mă știe.
încerc să mă consolez
mai mult... chiar că nu se poate
dar ideile păstrez
și scriu carte după carte...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bastonul alb
starea de poezie te poate ajuta să treci strada
ca acel baston alb ce pipăie realitatea cu nările
înmuiate în asfaltul fierbinte
ești la marginea drumului și privești cum
țîșnesc în stînga și în dreapta maniacii
lecturii în diagonală,
deodată se aude o respirație gîfîită
și valea celor o mie de coline
se umple de vaci albastre,
o femeie cu pălărie de dantelă coboară
încet dintr-un pod de iarbă
netezindu-și rușinată coapsele roșii
te gîndești să traversezi pe aici
cît încă se mai aude foșnetul cu care
bastonul alb pipăie gleznele vîntului.
poezie de Angela Furtună din Poemian Rhapsody - Cartea Donei (2004)
Adăugat de clara vieru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi mă rog...
Am cerut mamei să fie
Mamă, dar și veșnicie!
Pe când mama mă năștea,
Veșnicia semăna!
Am cerut mamei să fie
Mamă, dar și poezie!
Pe când mama mă creștea,
Poezie ea era!
Azi mă rog,
Măcar, o dată
Să o văd
Și să mă vadă!
poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăim o poezie
Ai tu, în simplitatea ta,
Ceva ce cucerește,
Iar eu nu pot a nu te vrea
Când inima dorește
Ai tu, în ochii tăi, un dor
Care pe-al meu îl cheamă,
Sărut să-ți dea, să-ți dea fior,
De dragoste și teamă
Ai tu acel nedefinit,
Care aprinde cerul,
Să pot visa la infinit
C-am să-i dezleg misterul
Ai tu ceva și amândoi
Iubim cu frenezie,
În lumea-n care numai noi
Trăim o poezie.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În atenția bărbatului
Dacă vrei să ai noroc
Și-n viață să izbutești,
De femeie nu-ți bați joc.
Pe femeie o iubești.
Alfel, ea te părăsește.
Se duce în lumea largă.
De altul se-ndrăgostește,
Tu rămâi o pată neagră.
poezie de Dumitru Delcă (31 iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul Poezie
Fiecare om, e o poezie,
iar sentimentele, cuvinte de ceară,
îi sunt scrise în inima de lut.
Luna îi așază fiecăruia
pe buze dureri și trăiri nenăscute.
Apoi, încet, după un timp,
obosiți în lupta lor de pâine,
Oamenii se prind de mână
și pleacă în zbor în văzduh.
De acolo își strigă singurătatea,
dau ocol soarelui
cu aripile lor de lut
și apoi se hodinesc pe stele.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, poți!
Femeie, tu poți tot, perfectă plăsmuire,
Doar c-un surâs trezești spre nemurire,
Doar cu o lacrimă înalți o mănăstire
Și visele-ntrupezi doar cu iubire...
Femeie-zee, naști izvor de zile
Și asfințitului tu arcuiești sprânceană,
De vrei, cu un sărut, ștergi pata lui Ahile
Și stânca muți din loc, cu umărul de Ană...
... un suflet împietrit, o minte rătăcită
Revarsă astăzi fricile pe noi...?
Femeie, încălzește-i inima răcită
Și ogoiește-i pofta de război...
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet gol
Ai apărut de nicăieri
Și mi-ai luat versurile-n mână,
Le-ai frământat cu primăveri,
Cu tot ce-aveai la îndemână.
Te-ai bucurat că scriu cuvinte
Ce-ți mai aduc o alinare,
Promit, de-acuma inainte,
Scriu pentru sufletele goale.
Goale de doruri ce nu vin
Sau de gene înlăcrimate,
Care trăiesc doar în suspin
Si din durere-și fac calmante.
Căci au o boală făr' de leac,
Sunt ocolite de iubire,
Eu ce să fac, cât pot să tac
Cand poezia li se cuvine.
[...] Citește tot
poezie de Mihail Coandă (18 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se apucase de băut
pentru a putea scrie poezie
valoroasă și de la prima
picătură de alcool intrată
în organism s-a trezit geniul
ce zăcea ascuns în adâncurile
ființei sale
căzute în extaz cu bărbia
în palmele flămânde de poezie
alcoolul a început să-l ducă
pe culmile visării în depărtare
succesul
a fost paravanul picăturilor
de băutură cel trăgea
în infinitul umbrelor solitare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!