Poezii despre cu tine- adrian paunescu, pagina 18
Castelul
Făcut-am castelul acesta
Fărâmă legând de fărâmă
Și-acum când e gata, prieteni
Priviți-l ce trist se dărâmă.
Castel pentru numai o noapte
Iluzie care se sparge
Și viața aceasta ce trece
Și pururea nu se întoarce.
Luați fiecare o parte
Din marea cetate uzată
Ascundeți cu toții castelul
Că poate-l refacem vreodată
Artiștii se duc să se culce
În scurta lor viață faimoasă
Luminile scenei coboară
Și toți vă-ndreptați spre casă.
Iar scena acum vi se-nclină
Scăldată de ultimul brio
Și ca să fim siguri vă spunem
Și "La revedere" și "Adio"!
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre existență
- poezii despre castele
- poezii despre tristețe
- poezii despre prietenie
- poezii despre noapte
- poezii despre lumină
- poezii despre frumusețe
- poezii despre celebritate
Pictura de iarna
Sunt pictori, în cer, care lasă
Culorile lor să mai cadă
Pe-aci, pe pământ, pe acasă,
Și asta se cheamă zăpadă.
Sub burne albastre-celeste
Lumina privirii tresare,
Când strigătul nostru mai este
Zidit într-o sfântă ninsoare.
Mai vindem din fumul năpraznic
Al zilnicei noastre redute
Un bon de intrare la praznic
Când ninge din stelele mute.
Ninsoarea e-aproape abstractă,
Atâta-i de sfântă și mare,
Că tronuri sub regi se contractă
În sinucigașa ninsoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pictură
- poezii despre ninsoare
- poezii despre arte plastice
- poezii despre iarnă
- poezii despre îngeri
- poezii despre zăpadă
- poezii despre stele
- poezii despre sfinți
Opriți această frunză
Atunci cand cade frunza pornita sa rastoarne
Intreaga roata a lumii si fiecare pom
O simt ca mi se rupe din sange si din carne
Si mi se face mila de lume si de om.
Si mi se face mila de mine si de tine
Si frunza care cade ma-nebuneste iar
Si apoi de-atatea lacrimi imi e putin mai bine
Si mi se desfrunzeste pe trup un calendar.
Si nu se mai intampla nimic din cele sfinte
Doar frunza care cade in dulce hodoronc
Si nu mai am putere si nu mai am cuvinte
Si fiecare fibra rasuna ca un gong.
Opriti pe creanga frunza, destul cu-atata toamna,
Destul cu-atata ceata si oameni neciteti
Opriti aceasta frunza de foc ce ma condamna
Sa stiu masura scurtei mele vieti.
poezie celebră de Adrian Păunescu din "Manifest pentru mileniul trei", vol II, ed. Eminescu, Bucuresti, 1986
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre frunze, poezii despre toamnă, poezii despre sfințenie, poezii despre foc, poezii despre cuvinte, poezii despre crengi, poezii despre copaci sau poezii despre calendar
Gândind la Adrian Păunescu
Atunci când nu gândeam că o să scriu vreodată,
Adeseori îl conparam cu valorosul zimbru,
Mă delectam cu slova-i măiastră, parfumată,
A bardului măreț care vrăjea prin timbru.
Cu măreție sobră în gesturi și priviri,
Asemeni unui vultur neliniștit solemn,
Stă singur printre semeni vibrând la amintiri,
Sfidând prin chipul amplu de care mulți se tem.
Asemeni unui munte sau ca puternic templu,
Povară-i nedreptatea pe care se ridică,
Mi-a fost util să-l simt ca un exemplu,
Căci ascuțișul limbii dezmiardă sau despică.
Din tron de demnitate nu poate fi răpus,
Statornic se dedică renumelui țesut,
Cu sensibilitate va toarce un răspuns,
La cei ce îndrăznesc o pasă în trecut.
poezie de Viorica Pop (1 noiembrie 2010)
Adăugat de Viorica Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre vulturi, poezii despre munți, poezii despre frică, poezii despre filatelie, poezii despre amintiri sau poezii despre Adrian Păunescu
Singuri
Dar hai sa privim cum se cade
atat cat se poate vedea,
prapadul din frunzele toamnei,
prapadul din inima mea.
Caci noi, fara frunzele-acestea,
ce astazi din nou nu mai sunt,
ca pasarea fara de pene,
asa am ramas pe pamant.
La ora cortinelor rupte
si-a noptilor lungi de la nord,
prapadul, el singur, vorbeste,
si-apoi tot el nu e de-acord.
Samanta bolnava de sine
in brazda se-aseaza umil,
si vantul de toamna loveste
in firma acestui copil.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre poduri, poezii despre ore, poezii despre inimă, poezii despre copilărie sau poezii despre cai
Copaci fără pădure
in povestea copacilor goi
scârtâind într-o singură ușă
este vorba de noi amandoi
este vorba de foc si cenușa
doi copaci fără frunze pe drum
după cum ii privește înaltul
doi copaci prin sărutul de scrum
aplecându-se unul spre altul
nu mai suntem decât doi copaci
vor veni taietori să ne tundă
vor lua crengi toti copiii săraci
pentru flacăra lor muribundă
si chiar dacă mă vei mai iubi
peste crivățul iernii ce vine
fără brațe cu ochii pustii
n-am să am ce întinde spre tine
[...] Citește tot
cântec interpretat de Tatiana Stepa, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre cenușă, poezii despre tuns, poezii despre sărăcie, poezii despre sărut sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Să fie pace în lume!
Să fie pâine pe masă
Și toți ai casei acasă
Și grâu-n brazdă să iasă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Și ale lumii guverne
Să știe bine-a discerne
Nevoia vieții eterne,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Să fie-o blândă lumină,
Și nu rachete-n grădină,
Doar vești frumoase să vină,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
Ca focul rău să nu ardă,
Cât viața-n noi nu e moartă,
Să stăm cu toții de gardă,
Să fie pace, pace, pace pe Pământ.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre pâine, poezii despre planete, poezii despre pace, poezii despre moarte, poezii despre miniștri sau poezii despre ministere
Poetului la moartea sa (Lui Adrian Păunescu)
"Zăpezile postume" au început să cadă
Și lumea, adevărul a început să-l vadă.
Cum la nevreme iarna în vară, azi începe
La fel plecarea ta, eu nu o pot pricepe.
În vene îmi îngheață cuvântul de iubire.
Cum te-am iubit o viață, poete, în neștire!
Cum m-am rugat la stele, mereu să lumineze
Suișul vieții tale, mereu pe metereze.
Sărac și fără vlagă mă lași acum, o pradă,
Să duc,, lămpașul tău,, în lumea de paradă.
"Biet lampagiu" se duse într-o audiență
La însuși Dumnezeu, să ceară-acum clemență.
(pentru poporul său).
Să stăm în rugăciune și să luăm aminte
Că viața-i trecătoare și trece prin morminte!
Să nu uiți niciodată, popor înstrăinat
Cum, către Dumnezeu, poetul te-a-nălțat
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre religie, poezii despre început sau poezii despre prezent
Omul prin sine însuși
Aseară l-am vizitat pe Ștefan Grec,
un bărbat de-o vârstă cu mine,
care și-a pus acsa
în munții cei mari
dintre Bucovina și Maramureș,
a așezat o roată pe râu
și și-a făcut cu mâinile lui
lumină electrică,
și într-o zi s-a apucat de sculptură.
Vedeam rădăcinile, zice,
și nu mi se păreau rădăcini,
ci animale și oameni și zboruri.
Și casa lui e populată
de rădăcini care nu sunt rădăcini
ci oameni și fiare și zboruri.
Și-atât de-adevărate sunt sculpturile
lui Ștefan Grec,
muncitor forestier maramureșean
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din volumul "Apogeul firii"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sculptură, poezii despre Maramureș, poezii despre Bucovina, poezii despre șerpi, poezii despre zoologie, poezii despre vârstă, poezii despre sânge sau poezii despre silvicultură
Si totusi vine toamna
E inca verde iarba pe coline
Si zilele nu s-au scurtat de tot
Si cineva cu-n sac in spate vine
De sus din munti ca de la un complot.
Porumbul are inca dinti de lapte
Albinele se-ngreuneaza-n zbor
Varatec ploua in fiecare noapte
Si greierii mai canta pana mor.
Cojoacele n-au coborat din poduri
Iubirile n-au coborat din vis
Se coc gutui in foarte multe moduri
A le musca e inca interzis.
In clai de fan miroase a foc de floare
Cerboaicele nu cauta mascul
In aburii de vifor cerul moare
Mai este pana la nunta timp destul.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
superb ramane Paunescu...superbe poezii!!!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre zile, poezii despre viscol, poezii despre visare sau poezii despre verde