Poezii despre cu tine- adrian paunescu, pagina 17
Nimeni nu e singur pe pământ
Nimeni nu e singur pe pământ,
Cineva în grija lui îl are,
Nici cei singuri - singuri nu mai sunt
Dacă are umbră fiecare.
Singur stai în casă și gândești
Că ești singur fără mântuire,
Dar în pragul casei părintești
Se aude-un greierat subțire.
O scrisoare-ți foșnește-n mâini,
Un poștaș la ușa ta mai bate,
Latră-n depărtare niște câini,
N-ai să mai cunoști singurătate.
Asta este boala cea mai grea,
Dar de ea instantaneu se scapă,
Când în plânsa sete, cineva
Îți aduce un pahar cu apă.
Umbre jos și norii sus pe cer,
Cai păscând și soarele în scapăt,
Om stingher în drum spre om stingher
Nimeni nu e singur pan' la capăt.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre superlative
- poezii despre singurătate
- poezii despre poștă
- poezii despre nori
- poezii despre mântuire
- poezii despre mâini
- poezii despre medicină
- poezii despre câini
- poezii despre cunoaștere
Dor de Eminescu
Intr-o lume relativa,
Ce-a facut si-a desfacut,
Eminescu-i remuscarea
Dorului de absolut.
Daca unu si cu unu
Nu mai vor sa faca doi
Eminescu este chipul
Infinitului din noi.
Eminescuuuuuuuuuuuu...
Fara el oricare lucru
Si-ar urma cararea sa,
Fara el chiar steaua noastra
Dintre stele ar cadea.
Pe pamantul vechii Decii,
Cand mai mare, cand mai mic
Daca nu ar fi Eminescu
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- citate de Adrian Păunescu despre stele
- poezii despre dor
- citate de Adrian Păunescu despre dor
- poezii despre infinit
- poezii despre Transilvania
- citate de Adrian Păunescu despre Transilvania
- poezii despre Moldova
- citate de Adrian Păunescu despre Moldova
- poezii despre Mihai Eminescu
- citate de Adrian Păunescu despre Mihai Eminescu
Intre mine si ea
Intre mine si ea
S-au ivit dintr-o data
Un parau, o sosea
Si o cale ferata.
N-aveam loc de intors,
Am lasat-o in noapte
Cu-o hainuta pe tors
Pregatita sa rabde.
Din parau nici un val
N-avea gust de-nviere,
Ea statea sus pe deal
Si-ncepuse sa spere.
Numai ca pe pamant
E o cruda rasplata,
Mai exista oricand
Si o cale ferata.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Sunt un om liber
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre trenuri, citate de Adrian Păunescu despre trenuri, poezii despre tragedie, citate de Adrian Păunescu despre tragedie, poezii despre noapte, citate de Adrian Păunescu despre noapte, poezii despre existență sau citate de Adrian Păunescu despre existență
E ceva ascuns
Eu cred că nu căderea e scopul acestor fulgi, ci altceva
o taina, o cauză adâncă, pare că
ninge pentru-a acoperi ceva,
si ninge cât lucrarea nu este gata incă.
E de ascuns o față pe care n-o vedem, o crimă
care-si află zăbava în ninsoare, o urmă
importantă, un lucru cautat, un drum de lut,
o faptă urât mirositoare?
Alerg de colo-colo și strig, sfidez, repet,
de ce zvirliti atăta ninsoare peste lume,
de ce ninsoarea creste, si ragusesc strigând
ce-aveti de-ascuns, ce lucruri, ce fapte si ce urme?
Si-acum că stratul este suficient de-nalt,
că nepătrunsul iernii dubleaza nepătrunsu-mi,
pot spune că eu însumi aveam ceva de-ascuns,
pot spune că ninsoarea mi-ajută mie însumi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre ninsoare, citate de Adrian Păunescu despre ninsoare, poezii despre lut, citate de Adrian Păunescu despre lut, poezii despre iarnă sau citate de Adrian Păunescu despre iarnă
Degetele tale
Sunt degetele tale, subțiri ca niște vreascuri,
Ce mi-au rămas din toată pădurea dispărută
Într-un ținut de gheață și de pârjol te mută
Ființa mea, plecată prin lume, după vreascuri.
Mă simt ca o femeie bătrână și săracă,
Plecată prin pădure să strângă niște vreascuri,
Eu degetele tale, subțiri ca niște vreascuri,
Le simt cum dau căldură ca vremea să-mi mai treacă.
Atât îmi mai rămâne, pădurea au furat-o,
Pădurea au schimbat-o pe aur și avere,
Eu degetelor tale voiesc a le mai cere
Să-mi zăbrelească ochii și fruntea rece, iat-o,
Să-mi încălzească duhul secundelor mizere
O, degetele tale prea triste, adorato.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre degete, poezii despre tristețe, poezii despre timp, poezii despre sărăcie, poezii despre secunde, poezii despre ochi, poezii despre gheață sau poezii despre femei
Orfani
A fi om e mai greu decat plumbul pe lume,
Noi nici nume n-avem. Dar cati oameni au nume?
Ne-ati uitat in camin si ni-i greu si rusine,
Mai cumplita, oricum, e uitarea de sine.
Suntem rai intre noi, tot ce-i rau ne-raieste,
Cei mai rai sunt acei ce urasc omeneste.
Noi - parinti nu avem, cum destinul ne arata,
Pe pamant, cei mai multi n-au nici mama, nici tata.
Poate ca, intre noi, peste traiul de caine,
Sunt cei supradotati pentru lumea de maine.
Si mai mare ca noi e, oricum, alta rana,
Un popor de orfani, intr-o lume orfana.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, citate de Adrian Păunescu despre uitare, poezii despre tată, citate de Adrian Păunescu despre tată, citate de Adrian Păunescu despre superlative, poezii despre religie, citate de Adrian Păunescu despre religie, poezii despre rai, citate de Adrian Păunescu despre rai, poezii despre plumb, poezii despre mamă sau citate de Adrian Păunescu despre mamă
Stană de piatră
E absurd, e nedrept, e ciudat, e urât,
Marea bate în țărm, cerul bate în ochi,
Parcă suntem cuprinși de un fel de deochi,
Nu pot face un pas. Te iubesc și atât.
Aș putea să ajung într-un timp și-ntr-un loc,
Unde știu că poți fi și că suferi cumplit,
Aș putea testament sau scrisori să-ți trimit,
Sau să vin să vă pun, plin de dragoste, foc.
Parcă sunt blestemat, parcă nu am puteri,
Consternat, retrăiesc tot ce e și ce-a fost,
Nu mai știu dacă vrei să și fac tot ce-mi ceri,
Să te las să te pierzi într-un trist adăpost.
Nu mai știu ce e azi, nu mai știu ce-a fost ieri,
Despre mâine nu cred că mai are vreun rost.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre testament, poezii despre scrisori, poezii despre prezent, poezii despre foc, Ne poți propune o poezie de dragoste? sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Ai să te-nzăpezești la mânăstire
Dar ia aminte, marea mea iubire,
că ninge-atâta de rudimentar,
c-ai să te-nzăpezești la mânăstire
și n-o să ai soluții de ieșire
decât prin fila unui calendar.
Eu am tocmit birjar, și cai, și sănii,
am luat cojoc să-l punem dedesubt,
tu, anii vechi, din amintiri, redă-ni-i,
să nu ne fie frică de dihănii,
dar, uite, drumul dintr-o dată-i rupt.
Concert de fulgi, de clopot și de toacă,
în locul unde ai fugit de noi,
dar, vai, această iarnă e buimacă,
zăpezile sporesc să nu mai treacă,
pe când se simte vreme de război.
Ninsoarea reîncepe să conspire
simțind că te găsești în loc stingher,
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre săniuș, poezii despre război sau poezii despre frică
Rău la ficat
Ne zvârcolim în plus și nu e bine.
Rău la ficat ne cade și la mai.
De când armindenul se cheamă mai,
Se cheamă că e rău și viața chin e.
Întreabă-mă ce vrei, să-ți spun ce n-ai,
În inimă cultivi un mărăcine
Ce crește - șarpe-ncolăcit în tine-
Cu tine nici nu-ți vine să mai stai.
Dar casa-mprejmuită cu pustiu
Te ține lîngă ea ca-ntr-un sicriu,
În care, dacă miști, te cred moroi
Și vin și te aruncă în noroi.
Și sângele ți-l sorb și tu ești viu.
Păstori? Avem o turmă! N-avem oi.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, citate de Marin Sorescu despre viață, poezii despre sânge, citate de Marin Sorescu despre sânge, poezii despre strigoi, poezii despre moarte, citate de Marin Sorescu despre moarte, poezii despre inimă, citate de Marin Sorescu despre inimă, poezii despre creștere, citate de Marin Sorescu despre creștere, poezii despre bine și rău sau citate de Marin Sorescu despre bine și rău
Proiect al primului capitol din testamentul lui A.P
Pe aer testamentul cu buzele mi-l scriu,
cât încă nu-s în comă, cât încă mi-este bine,
doresc să se împartă între copii și tine,
întreaga amintire de când eram om viu.
Averii mele brute mai grabnic dați-i foc,
vedeți că-i infectată de-un fel de gust al ciumii,
după sfârșitul nostru vine sfârșitul lumii,
noi, pătimit, poetul de moarte și noroc.
Mai scriu aici ca banii găsiți prin buzunare
să-i îngropați cu mine ca semn că îi detest
și ca un ultim, tragic, orgolios protest
al celui care suntem, în locul de uitare,
să m-așezați în groapă cu spatele spre est,
cu tot pămăntu-n față, cu lumea în spinare.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Manifest pentru sănătatea pământului (1980)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre proteste, poezii despre poezie, poezii despre orgoliu sau poezii despre noroc