aurora

Sentimentală simplă

am plâns într-atât pe genunchiul tău
încât valurile rochii îmi mângâiau răsunetele în răspăr
şi eu nimic nu pricepeam
indiferent dacă treceam gând pe deasupra,
ori pe dedesubt.

nu ştiu prea bine de unde atâta mişcată rochie...
poate că-i din trista tăcere de odaie
sau din umbra crucişă toamnei zurlii
cu aripile împotmolite într-un gard plin de anomalii.

totuşi, îmi aduc bine aminte
de vrabia ce plângea vremii de atunci
când pe nisipul mării înzorzonaţi cu goliciuni
înşiram desene cu cele câteva degete lovite de zori
amăgindu-ne că-s gânduri uitate în vară.
şi tăvălit pe iluzii albastre eu speram pururea să te extrag
dintr-un cerc scăpat de vreo auroră
cu intenţii anume şi sublime,
înteţit să te ascund într-o emoţie de-a mea,

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chirurgel

Chirurgel, medic cu ştaif şi cu şpăgi la buzunar,
"A tăiat" la viaţa sa, cât penaj pe-un alunar,
Babe ce-au murit cu zile, însă fără lumânare,
Şi mulţi tineri fără job ce n-aveau Asigurare...

N-a ratat nici pe Ion, fraged ca o viorea,
Cu maneaua arvunită... mâine se căsătorea...
Doar cu Mara a dat greş, i-a ciuntit întâmplător,
În loc de un neg pompos, degetul arătător.

A tăiat ca într-un tort şi burtica lui Pilat,
Că văzu la ecograf un stomac gigant, umflat,
Şi-a decis să îl reducă, că e viaţa tare grea,
Şi-a scurtat... de azi îmbucă un boţ cât o acadea.

Soacrei, ca o gălbenea, de la sfântul pancreas,
I-a cotrobăit prin foale mai puţin parcă de-un ceas,
L-a certat că insulina n-o secretă, şi-un hormon
Parcă a luat-o razna... Hop! scăpă un telefon

[...] Citeşte tot

pamflet de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nişte copii, aşa-s bătrânii noştri

Cu ochii calzi, miraţi, percepţii mai slăbite,
Cu glasul tremurat şi pasul poticnit,
Îşi duc poveri din ani, iar pletele albite
Ne-arată câte griji în suflet le-au mocnit.

Au îndurat corvezi, noian de sacrificii
Pentru copiii lor, s-ajungă "cineva",
Şi-au înfrânat dorinţe, vise, poate vicii,
Şi unii sunt uitaţi, în lume, undeva...

Şi scad... sunt tot mai scunzi, copiii cu bastoane,
Cu dioptrii mai mari, cu riduri pe obraz,
Cu straiul perimat, cu bâlbe în consoane,
Bolnavi şi gânditori, cer vieţii un răgaz...

Şi uită tot mai des, şi te privesc cu teamă
Când nu pricep ceva, deşi ai repetat,
Nu îi certa te rog, vei provoca o dramă,

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cârmuitorii

(Poezie manifest)

Din cătunele răzleţe unde-şi caină sărăcia
Suflete îngemănate cu uitarea, veşnicia,
Astăzi ies pe ulicioare cu speranţele trezite,
Să voteze mitomanii, inimi reci şi putrezite.

Şi-n oraşe-i forfoteală, năzuind câte şi-n stele...
Vor să scoată gheara-nfiptă din grumazul ţării mele,
Iar corupţii şi viclenii - mulţi ca în epidemie -
Să ajungă după gratii, fără autonomie.

Au mai cârmuit şi alţii, au promis în propagande,
Şi-au furat avutul ţării, mână-n mână şi în bande,
Au călcat pe pieptul sacru care şade-n agonie,
Şi-o deplâng... şi iar îmi vine să îi muşc în ironie.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

De ce ne pierdem în nimicuri şi căutăm nefericirea
De ce în sufletele noastre reci păleşte strălucirea
De ce ne pervertim în lume şi ne golim de vise
Speranţe şi dorinţe vii atât de agresiv ucise?

Suntem doar fire de nisip pe plajele uitate
Perfecţi în lăcomii şi pofte, crudă infirmitate,
A neputinţelor lumeşti şi-a zilelor sordide
A slăbiciunilor cumplite şi-a vitejiilor stupide.

De ce ne ţinem dinţii strânşi când ura ne-mpresoară
Şi ne crucificăm voit pacea interioară
De ce ne credem mai frumoşi, mereu strălucitori
Când ştim, de fapt, atât de bine că suntem muritori?

Suntem fărâme-n Univers, suntem mici siluete
Umbre-neant ce trec grăbit prin căi şi prin comete
Nici n-apucăm să ne aprindem ca o scânteie vie
Că ne şi stingem imediat încă din temelie.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coboară, Doamne, Sfânt...

Ai venit din puritatea sfântă
Şi-ai omenit ca frate între noi,
Te-ai luat cu relele la trântă
Şi-ai luminat căzuţii în noroi.

Seninătatea Ta ne este-nvăţătură,
Ai fost, vei fi, cârmaciul minunat
Ce azimă-ai adus în bătătură,
Cu peştişorii dulci ne-ai săturat...

Ai ridicat ologul în picioare,
Orbului lumină pus-ai în pupile,
Ai făcut minuni atât de uimitoare,
Ai lăsat credinţa în suflet de copile.

Ai adus pe Tatăl în suflarea lumii,
Crucea întru El tu ai purtat
Până-n osândire, în durerea culmii
În cuie pus pe dânsa te-ai lăsat.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu, inima...

M-aş duce la reparat,
Un cârpaci ca să mă dreagă,
Că-s o inimă beteagă,
Căci de când m-am separat

De creier, un iscusit,
M-am muiat şi sunt naivă,
O bleagă vegetativă...
Mulţi perfizi m-au folosit!

Şi m-aş duce, am mai fost,
Să-mi cârpească o bucată,
Să mă ţină ferecată,
Undeva, la adăpost.

Să-mi croiască petec dur,
Fără milă şi căldură,
Că mulţi semeni mă vândură...
Să fiu strong, fără cusur!

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zorii zilei

Sunase deşteptarea pe la cazărmi, şi-o boare
Din vântul dimineţii sufla în felinare.
La vremea asta, visuri, cu jocul lor drăcesc
Pe-adolescenţii oacheşi în pat îi răsucesc.
Şi lampa, ochi cu rană, începe să se zbată,
Punând pe luciul zilei o sângerie pată,
Iar sufletu-n robie dat trupului şi silei,
Imită lupta lămpii cu strălucirea zilei.
Cum un obraz în lacrimi e şters de vânt, văzduhul
E-nfiorat de lucruri ce-şi dau în umbră duhul.
Şi-i frânt de scris bărbatul, femeia de iubit!

Prindeau ici colo hornuri să fumege grăbit..
Femeile de stradă, cu-nvineţite pleoape,
Plecaseră în somnul lor tâmp să se îngroape.
Calicele, târându-şi uscaţii, recii sâni,
Suflau s-aţâţe focul, şi îşi suflau în mâini.
Ca un oftat ce-l curmă un val de sânge roş,
Tăia departe pâcla un cântec de cocoş.
Mormane mari de ceaţă zăceau pe edificii

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflete, sărace...

Ţi-am şters lacrimi de durere,
Te-am pansat prin rugăminte,
Ţi-am stors din străfunduri, fiere,
N-ai luat învăţăminte!

Vii mereu târâş pe coate,
Cu trădări, vise pierdute,
Eu, durerea, nu-ţi pot scoate,
Nici să lupt ca pe redute.

Înădesc cum ştiu, stângace,
Din ce-ai mai rămas, sărmane,
Sper să pot, nu-s prea dibace,
Am doar înzestrări umane.

Zdrenţuit şi fără vlagă,
Oh! ţi-aş pune şi perfuzii,
Ai şi răni... iar ici, o plagă
E deschisă de iluzi.

[...] Citeşte tot

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zdrenţe

Ziua se arată a ploaie.
Însă dis-de-dimineaţă, era mai degrabă senin.
Ziua se arată a ploaie.
Dis-de-dimineaţă eram deja uşor trist.
Anticipare? Tristeţe? Nimic?
Nu-mi dau seama: eram trist încă de la trezire.
Ziua se arată a ploaie.

Ştiu perfect: penumbra ploii e elegantă.
Ştiu perfect: soarele e prea vulgar pentru cineva elegant.
Ştiu perfect: a fi sensibil la schimbările de lumină
nu este elegant.
Dar cine le-a spus soarelui şi celorlalte că eu vreau să fiu elegant?
Daţi-mi cerul albastru şi soarele vizibil.
Căci ceaţă, ploi, umbre - ele se află deja în mine.
Astăzi nu vreau decât linişte.
Mi-ar plăcea să am chiar şi un cămin, mai cu seamă dacă nu
ar fi al meu.
Începe să-mi fie somn de cât de mult îmi doresc liniştea.
Să nu exagerăm!

[...] Citeşte tot

poezie de Fernando Pessoa din Odă maritimă, traducere de Dinu Flămând
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!