veste

Bucuria din Ajun

Îngerii din cer colindă
Şi cu ei şi Moş Crăciun,
Nu e om să nu-l cuprindă
Bucuria din Ajun!

Nimenea să nu se-ascundă
Şi în lutul efemer
Duhul ei să vă pătrundă
Până-n ultimul ungher!

Vrajba dintre voi să piară,
Şi în sufletele voastre
Azi Colindul se pogoară
Din tăriile albastre!

Lăsaţi grijile deoparte
Şi cu gând curat şi bun
Fiecare om să poarte
Chipul blândului Crăciun;

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Nicoară-Horia (24 decembrie 2016, Kuppenheim, Baden Württemberg)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corn de timp vrăjit

Toamna asta e frumoasă, luminoasă ca un gând!
Mi-a păstrat soarele-n casă şi-amintirile pe rând.
Cu căldura-i de poveste mă-nconjoară braţul ei.
Luminoasă toamnă este peste suflet şi pe-alei!

Toamna asta-i minunată, generoasă peste poate,
Cu vinul, mustind pe masă, jubilând printre bucate!
Şi-n poiana toamnei noastre, prefăcută-n primăvară,
Suntem regii către care ploi de stele iar coboară.

Visele se cern fantastic, dintr-un corn de timp vrăjit
Ca o veste minunată ce pământul a-nverzit.
Sufletele cântă iară, melodii de mult uitate
Şi amurgul-sur coboară legănând acestea toate.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

În natură-i grea tăcere...

În natură-i grea tăcere:
Păsările au muţit,
Şi în tainică durere
Florile s-au veştejit.

Căci o veste mult amară
Le-a adus al tomnei vânt,
Le-a şoptit, că se coboră
Trista iarnă pe pământ.

Arborii plini de mâhnire
Mişcă vârful lor uscat;
Mii de corbi, la cruda ştire,
De pe crengi s-au ridicat.

Apoi cerul se-nălbeşte,
Şi încet, încet din nori
Cade neaua şi-nveleşte
Frunze morte, morte flori.

[...] Citeşte tot

poezie de Matilda Cugler-Poni
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Proiecţii în timp

port poezia în sânge, curge ca izvorul
face popas în inimă s-o liniştească
freamătă în voie cu patimi amorul
pentru destin şi viaţă cu soarta lumească.

m-am strecurat abilă printre lumini şi umbre
aşa fericită s-ajung la bunul Dumnezeu
am îngropat în codru toate grijile sumbre
luptând pentru speranţe ca un versat tezeu.

am ridicat credinţa pe falnice creste
unde sfinţi veghează alături de Cristos
mi-am făcut din soartă mirabilă poveste
beată de elixirul dulce amar gustos.

noaptea steaua mea îmi dă câte o veste
despre urcuşul meu în univers sfătos.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cum s-a stins…

Şi cum s-a stins fără de veste
Amorul cel nemărginit
De-ţi pare că e o poveste
Ce alţii ţi-ar fi povestit.

Şi cum mereu în cale lungă
Trec norii peste mări şi ţări,
Astfel simţirile s-alungă
Şi moare dragostea de ieri.

Şi vecinic altă e simţirea
În sân de oameni muritori,
Schimbată e întreagă firea
Din ceas în ceas până ce mori.

Iată de ce gândind la tine
Nu plâng c-amorul tău s-a stins,
Căci astăzi, ştiu atât de bine
Că dorul care te-a cuprins,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au îmbătrânit salcâmii

Au îmbătrânit salcâmii din maginea de drum,
Ei frunzele îşi scutură la orice vânt de-acum.
Aştern cărarea noastră din drumul cel tăcut,
Ascunde amintirea din timpul ce-a trecut.

Prin frunzele căzute păşesc cu pasul greu,
Privindu-le pe ele, parcă-s bătrân şi eu.
Dar gândul îmi fuge la tine în trecut
Prin foşnetul de frunze pe tine te aud.

În rochia ta albă, te plimbi pe sub salcâmi,
Iar eu fără de veste, vreau să te prind de mâini.
Să te sărut pe buze, ca-n timpul ce-a trecut,
Dar tu himeră din ochi mi-ai dispărut.

poezie de Adrian Timofte din Versuri şi vorbe (2007)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie

Ninge bogat, cu fulgi pufoşi,
E-o iarnă ca-n Alecsandri,
Sau poate ca în Grigorescu,
Şi-ţi vine iar copil să fii.
S-alergi aşa... prin tot omătul,
Să simţi zăpada sub picioare
Şi fulgii moi să ţi se-aşeze
Pe-obraz şi să te înfioare.
Dar stau cuminte lângă foc,
Aud trosnind câte-un cărbune,
Privesc pe geam copacii ninşi
Împodobiţi, cum nu pot spune,
Pentru serbarea de Crăciun,
Când vin copiii pe la case,
Să ni-l aducă pe Iisus
În cântecele lor frumoase.
Şi flori de măr şi lerui ler,
Ce cristalin colinda sună!
Ne dă de veste că-i Ajun
Şi lumea poate fi mai bună.

poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor (decembrie 2003)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoportret

Sunt Cain şi nu mă căiesc de rele,
Sunt Iuda şi nu plâng de ce-am vândut,
Urăsc pe Iov, răbdare n-am, nici jele,
Sunt om contemporan, sunt prefăcut!

Sunt Lucifer, mândria mi-i pecete,
Caiafa sunt şi-adeseori Pilat,
Baraba mă numesc, pe verighete
Port chipul lui Mamona incrustat!

Ochii mi-s de Irod în desfrânare,
Râvna de-averi e-a Cezarului rău,
Nimic din ce-i durere nu mă doare,
Sunt Diocleţian, mi-i gura--hău!

Traian sunt, ce din iad spre Cer priveşte,
La care sfântul Ioan Damaschin
Rugându-se-ndelung, primit-a veste
Că Tatăl i-a scos sufletul din chin.

poezie de Traian Vasilcău (2018)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte toridă

E noapte toridă, iar somnul nu vine,
odihnă să cearnă pe gândul hoinar,
ajuns fără veste prin cărţi anodine
să-ţi caute karma-n sistemul binar.

Se-ntoarce adesea pe căi nevăzute,
alergă prin minte în ritm infernal,
lăsând în adâncuri noian de volute
pictare-n culori de vrăjit carnaval.

Şi parcă, deodată, apari obosită
în straie brodate cu dor necuprins,
croite-ntr-o iarnă de fosta ursită
pe umbrele vetrei cu jarul încins.

Te-aduc lângă mine pe raze de lună,
când timpu-n pendulă rămâne pe loc,
să scriem poemele vieţii-mpreună
cu slove vrăjite căzute din toc.

poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale ISSN 2247-1545, ediţia din 19.05.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu nu-s

Eu nu-s vreun erudit aşa ca tine,
Nu caut sensuri în tot ce se întâmplă,
Nu-s om de litere, o ştii prea bine,
Eu am doar dorul ce mi se zbate-n tâmplă.

Am doar o inimă setată pe prea-plin
Şi-un suflet dăruit cu bunătate;
La mine s-a gătat paharul cu venin
Dar s-a umplut cu dorurile toate!

Şi chiar dacă memoria-mi joacă feste,
"Inteligenţa" mai lasă de dorit
Salut uitarea şi îi dau de veste
În ciuda ei mai bun-am devenit!

Poate că nu-s ca tine, nici nu-mi doresc
Îmi place simplitatea, aşa mi-s eu
Nu vreau mărire, nu vreau să mă fălesc,
Vreau doar să-l mulţumesc pe Dumnezeu!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!