veste

Limba noastră

Limba noastră-i o comoară
În adâncuri înfundată,
Un şirag de piatră rară
Pe moşie revărsată.

Limba noastră-i foc, ce arde
Într-un neam, ce fără veste
S-a trezit din somn de moarte,
Ca viteazul din poveste.

Limba noastră-i frunză verde,
Zbuciumul din codrii veşnici,
Nistrul lin, ce-n valuri pierde
Ai luceferilor sfeşnici.

Limba noastră-i limbă sfântă,
Limba vechilor cazanii,
Care-o plâng şi care-o cântă
Pe la vatra lor ţăranii.

[...] Citeşte tot

cântec, muzica de Alexandru Cristea, versuri de Alexei Mateevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapta adevărului (sonet)

"Nimic nu-i mai frumos ca adevărul"
I.L. Caragiale

În inimile noastre este
O şoaptă ce s-o auzim
Dar zgomotul de paşi ne creşte
Şi n-o putem de cum păşim.

S-aleargă-n căi şi alte creşte
Noi altui drum ne dăruim
Puţini aud a şoaptei veste
Dar gloria toţi I-o dorim.

Susuru-I ne este în faţă
Şi aeru-I în munţi găseşti
Şi-l savurează omul sănătos.

Ca El în lume nimic nu-I mai frumos
Căci lucrul cel mai sfânt în viaţă
E Adevărul să-L trăieşti.

sonet de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvara s-a agăţat

în brazii bătrâni dincolo de deal
şi umbra molizilor i-a dat un fior rece
s-a dat încet jos cu graţia unui ano
timp de câteva zile a stat pitită
între două dealuri la taifas cu pârâul
ce şoptea basme cu zmei de pânză
povestiri despre haiduci îndrăgostiţi
şi rădăcini coborâte din ceruri
care muşcau pământul cu furie

a urcat pe-o frunză îngheaţă fără veste
cugetând că ar trebui să se arate
pe la ferestre să se mire lumea
plictisită de atâta aşteptare se trage
în spatele perdelelor verzi şi fără cloro
filă de carte veche pliată la colţuri

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi colinda

Voi colinda, colinda-n dimineaţă,
La poarta ta cu zvon de zurgălăi,
De va fi crivăţ sau de va fi ceaţă,
Zăpezile de s-au întins pe văi

Voi colinda, colinda ca o veste,
La uşa ta cu dalbe flori de măr
Şi împleti-voi depărtări celeste,
În bradul ca un tainic adevăr.

Voi colinda pe înserat, colinda,
Când ţurţurii vor deveni imuni
Şi va trosni a mulţumire, grinda,
Rugându-ne, a deveni mai buni.

Voi colinda, colinda ca o vrajă,
La geamul tău, înfiorat de dor,
La ora când luceferii fac strajă
Şi lăcrimează apa de izvor.

[...] Citeşte tot

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea-i neprihănită poezie

Am prins glas, onorabili trubaduri,
daţi de veste regilor, prinţeselor, episcopilor, slujitorilor
şi cui mai pofteşte semeţia voastră
Vă voi recita tăcerea,
asemeni celui divin întins tenace pe veacuri,
căci tăcerea-i cea mai neprihănită poezie
iar voi sunteţi îndrituiţi
s-o ştudiruiţi cu îndelete
precum piratul harta spre comoara oceanului,
înainte de a vă împărtăşi înţelepciunea
celor care pictează pe cer un Cumulonimbus
în culori moarte ori acelora care se joacă cu verbul "a fi",
conştienţi că numai şi numai moartea
e menită să conjuge existenţa

poezie de Roberto Kuzmanovic din Cu tine capăt glas (5 aprilie 2017)
Adăugat de AnaM Oarga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de omăt

Tu nu ştii... A fost odată
O căsuţă fermecată
Şi-n căsuţă-o fată mică,
Un pisoi şi o bunică.

Şi-ntr-o iarnă, într-o seară,
Fata s-a uitat afară
Şi-a văzut cum prin perdea
Stelele râdeau de ea...

Dar pe drum cotit şi nins,
Umbra sură s-a desprins:
Un voinic abia de-o şchioapă
Înota-n omăt ca-n apă.

Şi proptindu-se-n toiag,
Un toiag mai nalt ca el,
A-nceput să cânte-n prag,
Tremurat şi subţirel...

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viziune ambulatorie

Păcat prostia că nu doare
căci doctorii ar şti ce este
păcat că nu-i nici de vânzare
toţi ne-am îmbogăţi fără de veste

Cum doctorii nu ştiu ce este
eu stau la rând pentru consult
făcutu-m-am iar de poveste
un prost în minus nu-i prea mult

Mai stau la rând pentru consult
inteligenţa tot nu-i de vânzare
impersonal pe mine mă ascult
păcat prostia că nu doare

Că doctorii nu ştiu ce este
un pas când fac şi dau iar peste

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au înflorit cireşii

Iubito, dă de veste
Că ea natura-i vie
Tu cheamă a fi zestre
Cireşii din chilie.
Iubito, cheamă crângul
Să freamăte uşor
Cu tot ce-i numai nimbul
Să cheme gând de dor.
Iubito, vino-n timpul
Cel necuprins de frig
Unde e rupt el nimbul
De sufletul cel aprig.
Iubito, au înflorit cireşii
E ea natura-n floare
Cu suflete curate
Vestim doar sărbătoare.
Iubito, ei cireşii
Sunt plini doar de ea boare
Pe care chiparoşii
Au pus cunună mare.

[...] Citeşte tot

poezie de Stelian Stancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio, copilărie

Adio, copilărie!
Azi am împlinit 76 de ani.
Nici nu ştiu cum au trecut,
Nici nu ştiu când am crescut.
Mai întâi mi-au crescut ochii,
Apoi pantalonii,
Mi-a crescut curiozitatea,
Şi apoi dorinţa,
După aceea,
Mi-a mijit mustaţa,
Şi, o vreme, mi-a crescut
Ştiinţa de carte.
Apoi mi-a crescut familia,
Experienţa,
Salariul tarifar
Şi concediul de odihnă,
Pe urmă mi-a crescut,
Pofta de avere,
Intoleranţa,
Şi tensiunea arterială,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Degeaba plângi

Maicuţă plângi, a dat salca în floare,
Şi raţele pe râu îşi plimbă boboceii,
Pe câmpul verde crud aleargă mieluşeii,
Doar tie, pe obraji, iti curg lacrimi amare.

Priveşti la cer, cerând parcă-ndurare
Să îţi mai dea o şansă printre vii,
Acasă să se-ntoarca ai tăi copii
'Nainte ca să-ţi sune ceasul de plecare.

Pe mândrul soare-l rogi s-aducă veste,
Poştaşu-n poartă geaba-l mai aştepţi
Tu ţi-ai scolit copiii, i-ai făcut deştepţi

Dar ei te-au scos măicuţă din poveste,
În casele-arătoase şi pline de noroc
Degeaba plângi, ei nu-ţi găsiră loc.

poezie de Valeria Tamas Iacob
Adăugat de Valeria Tamas Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!