urari de nou an scolar

William Parrsih (mergând pe un trotuar aglomerat): Ştii, m-am tot gândit. Dacă tu eşti aici şi eşti aşa ocupat, cum iţi faci treaba în altă parte?
Joe Black: În timp ce te bărbiereai de dimineaţă, nu doar te bărbiereai, nu?
William Parish: Ce vrei să spui?
Joe Black: Îţi făceai planuri, luai decizii, nu?
William Parrish: Da, cred că da.
Joe Black: Deci, înţelegi ce vreau să spun. În timp ce o parte din tine face ceva, o altă parte se gândeşte la altceva, poate chiar la problemele de la serviciu. Nu-i aşa?
William Parrish: Desigur.
Joe Black: Atunci ai înţeles ideea. Felicitări Bill. Acum înmulţeşte cu infinit, gândeşte-te la eternitate şi de abia atunci vei avea o idee vagă despre ceea ce-ţi vorbesc. (Bill se opreşte, Joe continuă să meargă, Bill îl trage pe Joe de braţ şi astfel evită să fie lovit de o maşină... din nou).

replici din filmul artistic Întâlnire cu Joe Black
Adăugat de Loredana Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fox Mulder: Care este cuvântul magic?
Kenneth Ungar: Emet. Vedeţi... Alef, Mem, Tav... Alcătuiesc cuvântul Emet.
Fox Mulder: Nu vorbesc ebraică, nu ştiu ce înseamnă asta.
Kenneth Ungar: Adevăr. Emet înseamnă adevăr. Vedeţi, domnule Mulder, chiar aici este paradoxul... pentru că pericolul adevărului este conţinut în însuşi cuvântul Golem. Care înseamnă materie fără formă, trup fără suflet.
Fox Mulder: Deci Golemul este o creaţie imperfectă.
Kenneth Ungar: O, un fel de monstru chiar. Incapabil să vorbească sau să simtă altceva în afară de cele mai primitive emoţii. Înnebuneşte şi trebuie să fie distrus de către creatorul său.
Fox Mulder: Distrus, cum?
Kenneth Ungar: Ştergând prima literă, Alef. Emet devine Met... care înseamnă mort. Din nou, domnule Mulder... puterea literelor, nu doar de a crea, ci şi de a ucide.

replici din filmul serial Dosarele X
Adăugat de Diana Frone, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Ah, dom' director... Dumneavoastră cum aţi vrea să fiu?
Traian: Aşa cum te ştiu: vesel, simpatic, plin de viaţă!
Lucian: Momentan nu pot fi aşa...
Traian: Dar când vei putea fi din nou astfel?
Traian: Nu ştiu.
Traian: Luci, cum complici tu totul!
Lucian: Dom' director, nu complic nimic; doar ştiţi ce i-am spus...
Traian: Mamei tale?! Ştiu. Dar asta nu schimbă situaţia; ar trebui să iei măsuri, altfel nu ajungem nicăieri. Nu vezi care-i rezutatul? Tu suferi, ea suferă, ba chiar şi eu; cum crezi că mă simt văzând-o tristă şi înlăcrimată? Iar mai târziu pe tine; şi tu, tot trist... Ar trebui să punem capăt acestor suferinţe; soluţia ne e la îndemână.
Lucian: Mai bine să vorbim despre altceva.
Traian: Nu-i bine, Luci; fugi de problemele cu care te confrunţi, în loc să le înfrunţi!
Lucian: Să le înfrunt?! Nu acum, dom' director; poate altădată...
Traian: Bine. Să fie ca de obicei, cum vrei tu.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sheldon: Nu mă simt bine să fiu inclus în minciuna ta cu Penny.
Leonard: Ce era să spun?
Sheldon: I-ai fi putut spune adevărul.
Leonard: Asta i-ar fi rănit sentimentele.
Sheldon: Ăsta e un factor relevant?
Leonard: Da.
Sheldon: Atunci presupun că ai fi putut fi de acord să mergi.
Leonard: Şi ce aş fi spus după?
Sheldon: Aş sugere ceva de genul: cântatul nu este o vocaţie adecvată sau nici măcar o vocaţie pentru tine, iar dacă nu eşti de acord ţi-aş sugera un control pentru a căuta o tumoare apăsând pe centrii de procesare cognitivi ai creierului tău.
Leonard: Nu aş putea spune asta. Ar trebui să spun "ai fost grozavă şi de-abia aştept să te mai aud cântând."
Sheldon: De ce?
Leonard: Ăsta e protocolul social. E ceea ce faci cu un prieten care e mândru de ceva la care e chiar varză.
Sheldon: Nu ştiam asta.
Leonard: Acum ştii.
Sheldon: O, bine. Leonard?
Leonard: Da?
Sheldon: Când am jucat şah mai devreme ai fost grozav şi de-abia aştept să te joc din nou.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Ramona Stanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Luci... Cine sunt oamenii aceia din curte?
Lucian: Body-guarzii noştri, mamă.
Diana: Cum?! Şi de ce stau acolo? Nu intră în casă?
Lucian: I-am invitat, dar dacă nu vor, nu-i pot obliga.
Diana: Nu; cum să obligi oamenii... Şi totuşi, să stea aşa, acolo... Ce ciudat! Şi maşina aia albastră... Luci, cu ce-aţi venit acasă?
Lucian: Cu maşina directorului, mamă, bineînţeles.
Diana: Cum ai putut?! Ţi-am interzis...
Lucian: Lasă, mamă...
Diana: Ah; şi am uitat, din cauza şedinţei, să vorbesc despre chestia asta cu directorul, dar mâine n-o să uit din nou.
Lucian: Îţi pierzi timpul de pomană, mamă!
Iulian: Ai venit cu maşina directorului, fiule? Ce interesant! Ah, de n-ar fi toţi reporterii ăştia, poliţia, body-guarzii voştri... Aş admira în voie maşina aia... Scuze, domnişoară; bună seara!
Maria: Bună seara, domnule.
Lucian: Salut, blondule.
Iulian: Luci... Haideţi dincolo!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey (bărbierindu-l pe Pacey): Gata. Bună, bărbie. Te-ai întors.
Pacey (chicoteşte): Nu am fost niciodată plecată.
Joey: Nu?
Pacey: Aham.
Joey: Păi aşa părea. (Pacey o sărută pe Joey.) Ce-a fost asta?
Pacey: Nu ştiu. Dar îţi aminteşti că ai spus că vrei ca viitorul să te surprindă?
Joey: Da.
Pacey: Surpriză.
Joey: Şi cum se face că tu nu pari surprins?
Pacey: Poate pentru că eu am vrut să te sărut din momentul în care te-am văzut în hainele astea. (Ea se uită la pijamalele pe care le poartă) Nu. Nu hainele astea. Cele de dinainte. Mă refer la...
Joey: Stai, stai, stai. Toată seara tu ai vrut să mă săruţi?
Pacey: Da.
Joey: Chiar şi atunci când ţipai la mine.
Pacey: Mai ales când ţipam la tine.
Joey: Chiar şi atunci când flirtai cu fata aceea?
Pacey: Da, şi atunci.
Joey: Deci este asta un nou element al vieţii tale?
Pacey: Dorinţa de a te săruta? Nu. De fapt a existat mereu ca un zgomot alb sau ca serviciile secrete sau ameniţarea cu o bombă atomică. La fel ca ceva cu care te obişnuieşti.

replici din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Afurisită promisiune! Aş fi vrut să n-o fi făcut niciodată.
Lia: Nu-i loc de regrete tardive. Mi-ai promis, iar dacă ai cuvânt, trebuie doar să-mi dovedeşti, respectându-ţi promisiunea.
Lucian: N-o putem anula? De bună-voie, de comun acord, din partea ambelor părţi implicate...
Lia: În nici un caz!
Lucian: Deci nu vrei să-mi acorzi prietenia ta.
Lia: Nu! Repet, e de ajuns că-mi eşti coleg, Don Juan...
Lucian: Nu începe iarăşi cu chestia asta! Altfel mă văd nevoit să-ţi spun din nou "prinţesă".
Lia: Nici măcar să nu te gândeşti la aşa ceva! Ne vedem mâine... Don Juan...
Lucian: Aşteaptă, Alteţă! Şi eu plec. N-am nici un motiv să mai rămân aici. Să plecăm, deci, împreună, prinţesă.
Lia: Ah, Luci, eşti imposibil!
Lucian: Păi, cred că tu ai început.
Lia: Aproape. Dar nici tu nu te laşi mai prejos.
Lucian: Nu-mi stă în caracter. Deci, n-aş putea, prinţeso!
Lia: Trebuia să-mi imaginez asta, Don Juan!

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dr. George O'Malley: Izzie, cecul! Nu este aici! L-ai scăpat pe jos? Nu este aici!
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: L-am depus la bancă, eşti mulţumit?
Dr. George O'Malley: Eu sper să nu-l fi depus în coşul de gunoi!
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Mi-am deschis un cont la bancă! Aşa că nu mă mai bate la cap.
Dr. George O'Malley: Sunt la bancă? Îţi dai seama, deja se înmulţesc.
Dr. Isobel "Izzie Stevens: Vrei să taci din gură?
Dr. George O'Malley: Izzie, tu realizezi câte lucruri poţi să faci cu banii aceştia? Să călătoreşti, să cumperi tot ce îţi doreşti.
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Încetează odată!
Dr. George O'Malley: Izzie, viaţa este scurtă. Gândeşte-te puţin. Este ca şi cum ai avea... mulţi trandafiri. (O îmboldeşte cu o cârpă.) Da, asta e! Imaginează-ţi că ai 8.7 milioane de trandafiri. (O îmboldeşte din nou.) Acum du-te şi cheltuieşte câţiva.
Dr. Isobel "Izzie" Stevens: Uite ce am făcut! Am ars şi pâinea din cauza ta.
Dr. George O'Malley (o mai îmboldeşte o dată): Cu banii pe care îi ai poţi să cumperi câtă pâine vrei.

replici din filmul serial Anatomia lui Grey
Adăugat de Raluca Preda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Cum adică, tot?! Nu vreau detalii, dar... Ce-ai făcut totuşi?
Lia: Nimic neobişnuit. Adică, nimic de genul a ceea ce ai făcut tu... Ne-am plimbat, am stat de vorbă şi... L-am învăţat să danseze.
Lucian: Să danseze?!
Lia: Da, să danseze, pentru că nu ştia. Aşa că i-am acordat primele lecţii de dans.
Lucian: Primele lecţii?! Adică, ai de gând să continui?
Lia: Da, de ce nu? Până va reuşi cât de cât să priceapă ceva, să prindă ritmul, mişcările.
Lucian: Şi crezi că-i bine să-i dai aceste lecţii?
Lia: Da, de ce nu? Tu ai învăţat-o pe sora lui, iar eu pe el. Crezi că e ceva rău în asta?
Lucian: Nu cred că părerea mea te interesează prea mult sau că vei ţine vreodată cont de ea. De fapt, din nou ai dreptate: Faci ce vrei şi cum crezi tu că ar fi mai bine. Şi unde anume aţi exersat?
Lia: În camera mea, până au apărut Ly şi Mihai.
Lucian: În camera ta?!
Lia: Da, desigur, acolo. Altfel, unde altundeva ai fi vrut să exersăm? În oraş, în nava noastră, pe suprafaţa albă a planetei?

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Deci, te-a deranjat propria atitudine pe care o adoptasei faţă de el?
Iulian: Da... Aveam mustrări de conştiinţă, pentru că ştiu că el nu-i deloc un băiat rău, nu poate fi indisciplinat, dar nu-ţi fie teamă, m-am revanşat faţă de el azi; sper...
Diana: Cum?!
Iulian: I-am spus unele lucruri pe care nu le-a auzit prea des de la mine.
Diana: Ce i-ai spus?
Iulian: Nu-ţi fie teamă; nimic rău.
Diana: Vai, Iuli, mă bucur nespus de mult că eşti din nou în relaţii bune cu el; şi cu mine... Poate că meriţi chiar şi o recompensă pentru asta, măcar din partea mea.
Iulian: Te iubesc, Diana... Şi pe Luci, evident; voi sunteţi familia mea. Ce altceva mi-aş putea dori? Am o soţie fermecătoare şi un fiu minunat. N-aş putea suporta nici gândul că v-aş pierde... Hai însă să intrăm; prea le dăm subiecte de comentat celor de afară. De ce-or sta şi în ploaie aici? N-au altceva mai bun de făcut oare?

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!